[FOTO] Nicolae Dobrin era considerat de Ceauşescu „bun național” și nu putea fi „înstrăinat”

Articol editat de Cristina Corocan, 26 august 2018, 01:00 / actualizat: 3 septembrie 2018, 16:05

Nicolae Dobrin ar fi împlinit astăzi, 26 august,  71 de ani, dar destinul său s–a curmat la doar 60 de ani… Fotbalistul argeşean, denumit de fani  „Gâscanul” sau „Prințul din Trivale”, a rămas în istoria fotbalului românesc în echipa legendelor ce-au pus coroana nemuririi peste acest sport.

Un adevărat Meşter Manole al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere, Dobrin a fost iubit şi idolizat de fanii sportului cu balonul rotund.A fost ales de trei ori cel mai bun fotbalist al României, în anii 1966, 1967 și 1971.

Noi iubeam mai mult fotbalul. De cele mai multe ori ne părea rău că pierdeam meciul, nu că pierdeam o primă de joc

Regretatul fotbalist  a debutat în prima divizie la vârsta de 14 ani și 10 luni, într-un meci Știința Cluj – Dinamo Pitești, dând dovadă de calități tehnico-tactice deosebite. A evoluat aproape întreaga sa carieră pentru echipa FC Argeș Pitești, cu care a câștigat două titluri de campion național, în 1972 și 1979.Şi-a onorat culorile României în echipa națională, unde a debutat la vârsta de 19 ani, la 1 iunie 1966, cu ocazia meciul de fotbal RFG – România, terminat cu scorul de 1-0. A îmbrăcat tricoul naționalei României de 48 de ori, marcând pentru aceasta de șase ori. Ultimul meci pentru echipa tricolorilor a fost România – RDG, desfășurat în 2 aprilie 1980. S-a calificat, împreună cu echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, 1970, unde nu a jucat nici un minut, datorită unui conflict cu antrenorul Angelo Niculescu. După ce a jucat împotriva spaniolilor în Liga Campionilor, înscriind un gol, Santiago Bernabéu, faimosul președinte al madrilenilor, a fost atât de impresionat de calitățile lui Dobrin, încât ar fi fost dispus să ofere 2 milioane de dolari pentru a-l transfera, o sumă enormă pentru acele vremuri. Datorită regimului din România, Bernabeu a trebuit să poarte discuții chiar cu Nicolae Ceaușescu, dar nu a reușit să-l convingă, deoarece conform propagandei oficiale, Dobrin era „bun național” și nu putea fi „înstrăinat”. S-a spus că a fost cel mai mare regret din viața lui Dobrin, deși a participat la meciul de retragere al lui Gento, în faimosul tricou „blanco” al lui Real Madrid, ocazie cu care Santiago Bernabeu a făcut o ultimă încercare nereușită de a-l păstra pe jucătorul român la Madrid.

Răsfaţat, judecat şi apreciat în aceeaşi măsură, Nicolae Dobrin nu poate fi uitat. Gâscanul cu ochi albaştri sporeşte acum, alături de alte mari valori ale românilor, azurul unui cer ce străjuieşte amintirile şi dorul. Născut pe Argeş în jos, asemeni Meşterului Manole, Dobrin ne-a lăsat modestia şi talentul drept zestre pentru a ne adăposti lacrimile într-o veşnică pomenire în frumuseţea Sportului Rege: Fotbalul.

Epilog: „Noi iubeam mai mult fotbalul. De cele mai multe ori ne părea rău că pierdeam meciul, nu că pierdeam o primă de joc”.Nicolae Dobrin

Anca Bica Bălălău