Postul Paştelui se încheie cu Săptămâna Mare, a patimilor lui Hristos. Ultima vineri din Postul Mare este numită şi Vinerea Patimilor, Vinerea Neagra, sau Vinerea Mare. Conform tradiţiei creştine, aceasta este ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpararea neamului. Peste două zile, creştinii din toată lumea vor sărbători Învierea Domnului Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Este cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii. Cu toţii facem pregătiri, de la curăţenie la bucate alese, de la haine de sărbătoare la cadouri de iepuraş. Foarte mulţi ne propunem să mergem la Înviere pentru a lua lumină. Dar mai credem cu adevărat ?[poll=”97″]
În vinerea negră credincioşii sunt tentaţi să ţină post negru pentru iertarea păcatelor, dar medicii îi avertizează pe cei care au probleme cu inima să nu facă acest lucru fiindcă pot să ajungă la spital a precizat medicul cardiolog, Nicolae Preda. În Caraş-Severin în evidenţa spitalelor sunt peste 5600 de bolnavi de inimă dintre care 1600 doar în Reşiţa.
Încă din cele mai vechi timpuri, postul negru era considerat un mod de purificare a trupului şi de vindecare a sufletului. Dacă respectă sau nu, reşiţenii tradiţia aflaţi din reportajul realizat de Daiana Roşca.
Când vine vorba de post caransebeşenii sunt cumpătaţi atât la mâncare cât şi la vorbă. Aflăm mai multe din reportajul realizat de Cornelia Vlaicu:
Azi, credinţă mai avem… mai avem astăzi credinţă? Răspunsul, dacă vedem, dezastre şi neputinţă. Cel ce este credincios, zilnic, va avea credinţă – credinţa-n Domnul Hristos, ce depinde de voinţă. Doar la Paşti şi la Crăciun, aceasta NU e credinţă – îi considerat nebun, păcătos, fără voinţă. Măi nebune, Domnul zice, vino să te mântuieşti – începând să îţi explice, cine eşti. Eşti nebun, precum ţi-a spus, dacă vii din joi în Paşte – la credinţa în Iisus, care ştim că te renaşte. Păcatul vine mereu, vine şi te ispiteşte; iar tu vii la Dumnezeu, doar când se sărbătoreşte? Vino zilnic, de Sabat, de Sabat, a şaptea zi; gonindu-l pe necurat, care te va ispiti. Sabatul, a fost sfinţit, de Domnul să ne-amintim – căci Domnul S-a odihnit, precum noi ne odihnim. De Sabat, bem şi mâncăm, suntem liberi, odihnim – şi pe Domnul Îl uităm, zilnic, credincioşi să fim? Iată de ce Domnu-a spus, că suntem oameni nebuni… fără de Hristos Iisus, suntem răi, nu suntem buni. Răul, vine, vine, vine, satana te ispiteşte – vai de sufletul din tine, necazul, când te loveşte. Atunci, da, la un deces, de Domnul îţi aminteşti – ai la ceruri, tu, acces, sau în iad te prăpădeşti? Mulţi nu cred, în iad, în Rai, nici în suflet, în suflare; ce răspunsuri să le dai, răspunsuri la întrebare? Sufletul există, ai… de când Domnul te-a creat – şi te-a izgonit din “rai” (Grădina Edenului) adică, ai decedat. Decesul, nu este “Moarte”, decesul îi adormire – ne explică Sfânta Carte (Biblia) despre “Moarte” şi pieire. Moarte-a doua-i denumită, s-o putem deosebi – şi încă Nu îi venită – când lumea se va sfârşi. În schimb, vine la deces, când cu trupul ai murit – cu suflet, NU ai acces – stafie ai devenit. Este groaznic, să te vezi, fără trup, fără putere; când puteai, “Astăzi”, să crezi, precum Dumnezeu îţi cere. La revedere! Paşte fericit – prin credinţă am putere, viersuind – necontenit.
Păvălache. 18.04.2014.