Canotajul, ca multe alte sporturi, a fost mai întâi practicat de bărbaţi. Aşa se face că probele feminine prin care se brăzdează culoarele albastre de apă au fost introduse la Jocurile Olimpice abia la 76 de ani după cele ale băieţilor. La Atlanta, în 1996, încă o probă, categoria uşoară la două vâsle, era inclusă în competiţia olimpică şi astfel începea minunata poveste a Constanţei Burcică-Pipotă.
Viitoarea multiplă campioană olimpică s-a născut în Sohatu, Călăraşi, la 15 mai 1971. Cu apa s-a întâlnit după ce, în primii ani de şcoală generală, a practicat handbalul. Abia când a ajuns la Clubul Sportiv „Olimpia” Bucureşti, la recomandarea profesorului de educaţie fizică, s-a apucat de canotaj. Din cauza înălţimii reduse, Constanţa Burcică-Pipotă a avut probleme în a-şi găsi proba la care să-şi dea cu adevărat măsura talentului. Astfel că în 1990, tânăra sportivă debuta în competiţiile internaţionale ca membru al lotului României, în echipajul de 8+1, la Campionatul Mondial. Doi ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Barcelona, Constanţa Burcică-Pipotă reprezenta România în proba de patru rame. Echipa din care mai făceau parte Anişoara Dobre, Doina Ignat şi Veronica Cochelea a reuşit să surprindă în Spania, cucerind medalia de argint, fiind devansată doar de echipa Germaniei. După Olimpiada din 1992, Constanţa Burcică-Pipotă a continuat să caute proba la care poate face cea mai bună performanţă, şi norocul a fost de partea ei. În 1996, programul olimpic a inclus proba de dublu vâsle categorie uşoară ce presupunea ca nicio sportivă să nu depăşească 59 de kilograme, media celor două trebuind să fie în jurul valorii de 57 de kilograme. Astfel că, alături de Camelia Macoviciuc, Constanţa Burcică-Pipotă a câştigat la Atlanta primul ei aur olimpic, aceasta fiind de fapt prima medalie de aur din istoria probei la Jocurile Olimpice.
Citeşte mai multe AICI.
