La mulți ani, Mariana Mihuț!

De ce sărbătorim actorii? O întrebare ce stă pe buzele unora sau în gândurile altora. De ce?
În lumea de azi, în care există armate de influenceri, articole care zguduie prin titlu, în lumea în care sectarismul, ura și violența escaladează din nou, națiile par a se opune unele altora, credincioșii se războiesc cu alți credincioși, comunitățile revarsă ură asupra altor comunități…iată motive de a sărbători actorii.

Articol editat de Anca Bălălău, 7 noiembrie 2024, 16:07

De când au apărut pe lume, ființele umane și-au spus unele altora povești. Astăzi povestea unei doamne a scenei și filmului românesc-Mariana Mihuț!
Chiar dacă povestea ei de viață poate fi subiect de roman, doamna Mariana Mihuț rămâne în conștința limbii și literaturii române Viul pentru Vii, o capodoperă a Verticalității și Veșniciei acestui neam.
S-a născut pe 7 noiembrie 1942 în Chișinău.

Când era în școală, acasă, familia sa cumpărase un televizor și făcea tot felul de comentarii la adresa unor mari nume care interpretau personaje celebre. A avut intotdeauna aceasta speranță ascunsă (de a deveni actriță), de când juca în spectacole la școală.

La 11 ani, a dansat pe poante, într-un spectacol de balet, apoi a jucat chiar și la Teatrul de Stat din Pitești, apoi la Curtea de Arges.
Băiatul profesoarei, cu care s-a împrietenit, cânta la pian; mergeau într-un camion, stăteau pe niște bănci improvizate – și se bucurau, la ora aceea, în 1950, de toate „progresele tehnicii”… Asta i-a dat un mare curaj, chit că era doar un spectacol școlar.

Mariana Mihuț era un om îngrozitor de timid și faptul că a ieșit pe scenă au încurajat-o să se gândescască că ar putea fi actriță, dar pentru că făcuse realul părinții nu i-au îngăduit să dea decat o singură dată admiterea în speranța că o să-i treacă povestea cu actoria.
Astfel, după ce a absolvit Liceul „Golescu” din Pitești (1949-1960) și a Institutului de Teatru și Film „I. L. Caragiale” București, promoția 1964.
A fost studenta profesorilor Pop Marțian și Octavian Cotescu, alaturi de Ion Caramitru, Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu… și este „de o viață” actriță a teatrului Lucia Sturza Bulandra din București.

În 1964, a dat concurs ca să ocupe un post de actriță în București, la Teatrul Giulești – actualmente Odeon. Din fericire, a reușit. Pe vremea aceea se rămânea mult mai greu în București. Acesta a fost primul miracol. N-a stat în provincie. A început din prima să joace cu parteneri extraordinari, să lucreze cu regizori mari și așa a continuat.
Din 1972, când s-a mutat la Teatrul Bulandra, unde a fost invitată să joace în spectacolul „Revizorul” al lui Lucian Pintilie, spectacol prezentat doar de trei ori și interzis. Întâlnirea cu Lucian Pintilie în „Revizorul” de Gogol a fost, într-adevăr, unul dintre cadourile pe care le-a primit de la viață. Crede în continuare că este regizorul care i-a marcat cariera artistică și căruia îi este profund recunoscătoare.

„La Bulandra mi-am dorit foarte mult să ajung, pentru că aici erau Lucian Pintilie, Liviu Ciulei. Mulți și-ar fi dorit să lucreze cu ei”, spune Mariana Mihuț.
Pe scenă a fost partenera altori mari actori, dar în viață reală joacă de o jumătate de secol cel mai frumos rol de soție, de mamă și bunică alături de Victor Rebengiuc, despre care își amintește: „Prima dată l-am văzut pe scenă și m-am gândit: „Uite ce actor bun!” Juca Orlando, iar eu eram studentă în anul I.”

Cel mai mare succes cinematografic românesc „Pădurea spînzuraților” avea să fie și debutul unui cuplu fascinant, cel al Marianei Mihuț cu Victor Rebengiuc. Atunci când maestrul Liviu Ciulei a ales-o pentru rolul viitoarei soții a lui Apostol Bologa, Mariana Mihuț încă nu jucase pe scenă. Era studentă. Cea care avea să devină o remarcabilă actriță de teatru a început cu cinematograful. Mărturisește chiar că preferă să se uite la filme (dacă se poate de Ingmar Bergman), dar totuși să joace seară de seară în fața unui public viu.

Doamna Mariana Mihuț a scris cu eleganță o parte a istoriei Teatrului Radiofonic și a celor 96 de ani ai Radio România. Astăzi o aniversăm și îi urăm La Mulți Ani!
De ce scriem despre actori? Pentru că Mariana Mihuț este esența unor principii de viață și artistice ce o defines ca pe un mentor.Frumoasa cultură a teatrului va rămâne vie atâta timp cât actorii și noi vom exista.
Ei ne dau o nouă energie și un nou mod de înțelegere a lumii în care trăim cu toții.