Mihaela Runceanu, un artist și un mentor, și-a anticipat moartea: „Eu am să mor la 35 de ani. Dar nu vreau să mor în chinuri”!

Mihaela Runceanu, 37 de ani de la moarte. Povestea vieții, carierei și succesului artistei care a marcat muzica ușoară românească.

Articol editat de Anca Bălălău, 1 noiembrie 2026, 14:52

‘‘…Durerile ca și fericirile noastre, sunt în noi înșine…pentru ele trăim , pentru ele strălucim în taina sau la lumina triumfurilor vremelnice,- pentru ele murim‘‘, scria Mărioara Voiculescu în cartea sa, Jurnal. Memorii.

Sufletul artistului își trăiește frământările în culisele singurătății sale, chiar dacă pe scenă este aplaudat de sute de oameni, chiar dacă e ascultat de și mai mulți…Fericirea sau nefericirea sa rămâne în spatele scenei ca o navă ce așteaptă să ancoreze într-un port, de multe ori imaginar…

„Eu am să mor la 35 de ani. Dar nu vreau să mor în chinuri”, era premoniția celei ce-a fost Mihaela Runceanu, una dintre cele mai iubite, talentate și populare cântărețe de muzică ușoară din România anilor ’80, care a avut un sfârșit tragic care a șocat o țară întreagă.

Din păcate, premonițiile sale s-au adeverit și cu puțin timp înainte de a împlini 35 de ani, a fost asasinată în noaptea de 1 noiembrie 1989, cu doar câteva săptămâni înainte de Căderea comunismului, în garsoniera ei situată pe Șoseaua Mihai Bravu din București.

Era într-o perioadă de glorie profesională maximă: pe lângă cariera solistică plină de hituri -„De-ar fi să vii”, „Fericirea are chipul tău”, era și o profesoară de canto foarte apreciată la Școala Populară de Artă din București, fiind mentorul unor viitoare mari nume ale muzicii românești precum Mădălina Manole sau Malvina Cservenschi.

A debutat la Radio România în anul 1975 cu o piesă compusă de George Grigoriu și de atunci a rămas în sufletele românilor, au ucis omul în acea tragică noapte, dar nu și Artistul.

Mihaela Runceanu – primii ani și începuturile carierei

Mihaela Runceanu s-a născut pe 4 mai 1955, în orașul Buzău, iar în 1970, a absolvit cursurile la școala elementară de pe lângă Liceul de muzică și arte plastice din Buzău. Profesor de vioară: Eufrosina Tomescu, soția directorului școlii, Constantin Tomescu. Urmează Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care îl absolvă, ca șef de promoție, în 1974.

În perioada liceului, cântă în orchestra simfonică a orașului, care se afla pe lângă Casa orășenească de cultură. Alături de Orchestra Simfonică din Buzău, efectuează un turneu de câteva săptămâni în Cehoslovacia și în Ungaria.

În 1973 câștigă Premiul I la concursul „Tinerețea Buzoiană”, cu piesa „Anilor” de Petre Magdin, prima recunoaștere publică a vocației de solist de muzică ușoară.

În 1974 este admisă la Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” (clasa profesor Victor Giuleanu), cu media 9,95, urmează, în paralel, cursurile școlii Populare de Artă din București (pe care o absolvă în 1977), clasa de canto condusă de profesoara Nina Bercaru.

Primele premii și debutul la Radio România

În 1975 câștigă Trofeul „Steaua litoralului”, Constanța, obține Premiul I la Festivalul „Constelații vâlcene”, Râmnicu Vâlcea și debuteză la Radio cu o piesă, în primă audiție, a compozitorului George Grigoriu.

În februarie 1976, Mihaela Runceanu trece cu 10 pe linie prima etapă a concursului TV „Steaua fără nume”. În 1976, Premiul al II-lea la „Festivalul artei studențești” din Galați, Premiul al II-lea la concursul „București’76”. La cea de-a IX-a ediție a „Festivalului tinereții de la Amara”, care s-a desfășurat în stațiunea Amara (Ialomița) în perioada 5-8 august 1976, Mihaela Runceanu câștigă „Trofeul Tinereții”. În 1978, Mihaela Runceanu absolvă Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu”, Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziție, cu lucrarea „Muzica ușoară românească și rolul său în societatea contemporană” – coordonator prof. Al. Leahu. În perioada 1978-1979, activează ca profesoară de vioară la Școala generală de muzică din Brăila. Cântă cu formațiile „Solaris” și „Mefisto” din localitate. În perioada 1979-1980, activează ca profesoară de vioară la Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care îl absolvise cu numai șase ani în urmă. Face parte din formația „Nona”, condusă de profesorul Xenti Stănescu.

Mihaela Runceanu, profesoară la Școala Populară de Artă din București

În toamna anului 1980, Mihaela Runceanu devine profesoară la Școala Populară de Artă din București. Corepetitor la aceeași clasă, compozitorul Ionel Tudor.

Dintre cei care i-au fost elevi se numără: Marina Florea, Silvia Dumitrescu, Dana Dorian, Gianina Olaru, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mădălina Manole, Nicola, Paula Mitrache, Miki (fosta solista a trupei K-pital), Maria Botta, Marinela Chelaru de la grupul „Vouă” ș.a.

Anii de succes ai Mihaelei Runceanu

În perioada 1980-1989, Mihaela Runceanu cântă la unele dintre cele mai renumite restaurante din București, cum ar fi: „Intercontinental”, „București”, „Continental”, „Salonul spaniol”, „Dorobanți”, „Melody”, precum și la „Internațional” Sinaia și Timișoara.

De asemenea, în fiecare vară, în timpul vacanțelor, cântă pe litoral numai la restaurante de mâna întâi (ex: „Barul Paradis” din Jupiter). În 1984, melodia „E-adevărat, iubirea mea”, preluată din repertoriul internațional, devine primul mare succes al Mihaelei Runceanu.

La concursul „Melodii’ 84” (care a avut loc la începutul anului 1985), melodia „Să crezi în dragostea mea” (Ion Cristinoiu/Roxana Popescu) obține premiul I la secțiunea „Prime audiții”. Acesta este momentul în care Mihaela Runceanu devine una dintre cele mai apreciate și de succes soliste ale României.

Începând cu 1985, Mihaela Runceanu participă la un număr mare de spectacole organizate în București (în special la Sala Radio sau Sala Polivalentă) sau în provincie, numele ei devenind, prin ani, o garanție sigură a calității spectacolelor respective.

Este solicitată tot mai des pentru înregistrări la Radio, Televiziunea Română și Electrecord.[8] A efectuat turnee în: Cehoslovacia (1973), Ungaria (1973), Bulgaria, URSS (1984), Cuba (1985) și RDG (1987)

Ultimul spectacol și moartea artistei

Pe data de 28 octombrie 1989, Mihaela Runceanu participă la spectacolul-maraton de mare succes „Start Melodii’ 89”, care are loc la Sala Radio.

Mihaela Runceanu are un succes fantastic fiind bisată de trei ori. De emoție, Mihaela va îngenunchea la aplauzele publicului. Acesta este ultimul spectacol susținut de Mihaela Runceanu. Pe 30 octombrie 1989, a apărut la Electrecord, „Pentru voi, muguri noi”, cel de-al treilea disc al artistei.

Pe 1 noiembrie, în jurul orei 1:00 a.m., Mihaela Runceanu este asasinată în garsoniera sa din București,. Pe data de 2 noiembrie, la doar 36 de ore de la comiterea crimei, agresorul este prins și arestat. Pe 4 noiembrie 1989 Mihaela Runceanu este înmormântată la cimitirul ’’Dumbrava” din Buzău.

A plecat omul, dar ne-a rămas Artistul

’’La glorie nu se ajunge bătând din palme, chiar dacă aplauzele pot fi, la o adică, primul semn că publicul te apreciază“, spunea Mihaela Runceanu într-un interviu din 1988, cu doar un an ]nanite de moarte…

Chiar dacă a plecat la 34 de ani, astăzi după 37 de ani de la moartea ei, aplauzele încă se aud… a plecat omul, dar ne-a rămas Artistul și Artiștii nu mor niciodată!

‘’…Durerile ca și fericirile noastre, sunt în noi înșine…pentru ele trăim, pentru ele strălucim în taina sau la lumina triumfurilor vremelnice,- pentru ele murim’’.

Foto wikipedia