Aniversata zilei, Ioana Crăciunescu, s-a remarcat încă, înainte de 1989, ca poetă și actriță de teatru și cinema, un meșter al stărilor transpuse prin poezie și teatru.
S-a născut în 13 noiembrie 1950, în București, într-o familie de mijloc, cu tatăl inginer constructor și mama casnică, și, înainte de a simți chemarea pentru actorie, muza poeziei a fost cea care a vizitat-o întâia oară. Scrie și publică de mică, afirmând și azi: „continui să fiu poetă, am structură de scriitor, nu de actriță.’’
O fire deosebit de profundă, și-a instaurat propria dinastie artistică și înobilează cu prezența orice iubitor de emoție.
Ioana Crăciunescu a jucat și la Reșița, la începutul anilor 2000, prezența ei pe scena teatrului reșițean fiind într-o piesă de Matei Vișniec, o coproducție româno-franceză, ‘’Richard al treilea nu se mai face’’, alături de Alexandru Repan, Ion Haiduc, Sorin Cociș și actori ai teatrului nostru, sub regia lui Michel Vivier. Tot atunci, reșițenii i-au cunoscut latura poetică, artista lansându-și în orașul de pe Bârzava, câteva cărți.
După terminarea Liceulului ‘’Mihai Viteazu’’ din capitală , când deja scria poezie, în anul 1973 a absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București și a devenit actriță a Teatrului Nottara.
‘’ Avem 17 ani şi jumătate când am dat la Teatru. Erau 2.000 de candidaţi pentru 10 locuri, după probele eliminatorii am rămas 300 de candidaţi pentru cele 10 locuri. I-am avut profesori pe Zoe Anghel Stanca şi pe Moni Gherleter. Însă mergeam şi la orele de regie, unde erau profesori Radu Penciulescu şi David Esrig. Eram o „carne bună de scenă“. Îmi plăcea mai mult la Regie decât la Actorie,’’ povestește actrița.
A jucat pe aceasta scenă mai mult de 50 de roluri și în 1974 debuta pe marele ec-ran cu filmul Actorul si sălbaticii. În 1978 a jucat in Ediție specială, un film regizat de regia: Mircea Daneliuc.
Un rol în care s-a remarcat rămânând în memoria cinefililor este cel din anul 1979 în Ion: Blestemul pamântului, blestemul iubirii, regia Mircea Mureșan, în care a interpretat rolul Anei. Atât de convingător a realizat rolul Anei, nevasta lui Ion, că nimeni nu și-ar mai imagina o altă actriță care să intre atât de bine în pielea personajului lui Rebreanu.
„Experiența Ana a fost meritul regizorului, pentru că eu eram percepută ca o ființă destul de boemă, modernă. Înainte făcusem doar Ediție specială a lui Mircea Daneliuc. Eram total atipică pentru ideea de țărancă și l-am întrebat pe Mircea Mureșan cum de s-a gândit la mine. Mi-a spus că m-a văzut pe stradă într-o zi ploioasă, cu o privire obidită și nefericită”, își amintește Ioana Crăciunescu.
Au urmat: Artista, dolarii și Ardelenii, De ce trag clopotele, Mitică?, La capătul liniei, Femeia din Ursa Mare, Prom-isiuni, Să-ți vorbesc despre mine, Duminica în familie, ÎntÂmplâri cu Al-exandra, Quelque part vers Conakry, The Lie, Pullman paradis.
În 1991 pleacă în Franța, fiind invitată pentru câteva luni, și a rămas 15 ani.
Apoi s-a întors în România, a stat o perioadă scurtă și a plecat în Franța din nou. Și-a împărțit iubirea între două țări și două culturi, la fel cum a împărțit iubirea între actorie și poezie. Locul cel mai important pentru omul Ioana Crăciunescu, loc de dor și regăsire, rămâne Bulbucata, un sat spre Giurgiu unde se află mama artistei și casa de la țară.
„Niciodată cei din jurul nostru nu ne acceptă în polivalențe. Am avut de suferit în lumea teatrului, unde eram alintată «căpșorul nostru de poetă», iar în lumea poeților, cu «vine artista să ne ia poezia de sub coate». Nu există autori ale căror cărți să se bată între ele în bibliotecă. Am suferit şi sufăr de o timiditate care nu se vede, dat fiind faptul că meseria de creator, de artist, m-a învăţat să mă baricadez, să baricadez poetul şi să-l apăr”, mărturisește distinsa actriță în diverse interviuri.
A jucat la Paris, la Teatrul de poezie românească Opium de la Haute Al-lier, dar și la Avignon, în Belgia, Luxemburg, a interpretat roluri în “La Philosophie dans le boudoir” de SADE.
“Les Liaisons Dangereuses” de Laclos, spectacole jucate în limba franceză. A adaptat pentru scenă și a regizat spectacolul “Les Chants de Maldoror” de Lautreamont. A mai jucat în “Les Sept contre Thčbes” de Eschil, “Le cadavre vivant” de Tolstoi, “Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu, “Pescărușul” de A.P. Cehov, “Salve regina” de Virgil Tănase, “Sufleurul fricii” de Matei Vișniec. “27 remarques pleines de co-ton” de Tennesse Wiliams.
A revenit periodic în România și a continuat să joace la București și la Teatrul din Sibiu, a susținut recitaluri de poezie. A jucat în țară în spectacolul din 2004, Hamlet, “Intolerable”, cu o dis-tribuție română, franceză și maghiară, în turneu internațional.
‘’A nu face compromisuri înseamnă să nu trădezi primele zece porunci. Nu am spus niciodată o poezie artistică, nu am jucat în niciun film politic, în vremea comunismului. Mai mult, m-am internat într-un spital deşi nu eram bolnavă, după ce Nicolae Ceauşescu a cerut nominal, după filmul „Ion…“, să prezint un congres la Sala Palatului. Am înghiţit nişte pastile, m-am îmbolnăvit subit… Dacă nu m-aţi salvat, eu mă salvez singură, le-am zis. Au trebuit să suspende spectacolele mele de la teatrul Nottara. Aşa am înţeles eu să nu fac compromisuri’’, mărturisea actrița și poeta născută într-o zi de 13 noiembrie, Ioana Crăciunescu.
Aniversata zilei este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariștilor români, a UCIN și UNITER.
