In memoriam, actorul Șerban Ionescu

Motto: „Nu-n palma mea, ci-n palma TA
E scrisă, DOAMNE, Linia vieții mele.”

Articol editat de Anca Bălălău, 22 noiembrie 2024, 15:01

Ne-am obișnuit să „consumăm” zilnic porția de mediocritate pe stradă, la tv, într-o totală lipsă de umanitate. „Consumăm” zilnic clip-uri, reclame, știri, toate lipsite parcă de emoție și din când în când, toate astea se opresc și suntem anuntaț că suntem mai puțini cu un actor. Până la urmă, ce rost are să scriem azi despre cel ce-a fost Șerban Ionescu? Au trecut 12 ani, despre el mai vorbesc filmele lui, colegii și spectatorii fideli… despre el se vorbește în cer, așa cum se vorbește despre cei pe care Dumnezeu i-a luat lângă el tineri.

’’Pentru mine o să rămână Pelicanu’ …studentul cu zambet timid, înalt și ca un argint viu, talentat și iubit de profesorul lui Amza Pellea… ce ne venea în casă… cu respect și iubire… mi- a fost și o să- mi fie drag…
Dumnezeu să te odihnească, Șerban Ionescu’’scria doamna Oana Pellea la moartea actorului plecat mult prea devreme dintre noi.

Șerban Ionescu s-a născut pe 23 septembrie 1950, în Corabia și destinul a tras cortina pentru el pe 21 noiembrie 2012, la doar 62 de ani.

Datorită faptului că tatăl său, pilot de vânătoare, era detaşat mereu în altă localitate, Şerban Ionescu şi-a petrecut copilăria între Braşov şi Caracal, unde tatăl său lucra. A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă şi după patru încercări a intrat la teatru.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică la clasa lui Amza Pelea şi la terminarea facultăţii a fost repartizat la Teatrul din Petroşani, unde a interpretat numeroase roluri precum: „Locţiitorul” de Horia Lovinescu, „Pluta Meduzei” de Marin Sorescu, regia Florin Fătulescu, „În căutarea sensului pierdut” de Ion Băieşu, regia Florin Fătulescu.

Teatrul din Petroşani a fost o rampă de lansare pentru Şerban Ionescu, care a urmat să joace la Teatrul Mic şi Teatrul din Sibiu, Teatrul de comedie, Teatrul Odeon, după care din 2001 a putut fi aplaudat în producţiile Teatrului Naţional Bucureşti (TNB), al cărui actor a fost până la sfârşitul vieţii sale.
În ultimii ani ai vieții sale a jucat în spectacolele: „Dineu cu proşti”, „Eduard al III-lea”, „Livada de vişini” şi „Molto, gran’ impressione”, pe scena TNB.

Consacrarea sa a început în 1980 când, regizorul Mircea Mureşan i-a încredinţat ceea ce a fost considerat rolul vieţii sale: Ion, în filmul „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, ecranizarea romanului „Răscoala” de Liviu Rebreanu.

A mai jucat în numeroase producţii, precum: „Horea”, „Pădureanca”, „Furtună în Pacific”, „Mircea”, „Şobolanii roşii”, „Meurtres par procuration Proxy Murders / Meurtres par procuration”, „Al matale, Caragiale”, „Pacala se intoarce”, „Om sarac, om bogat”. În ultimii ani a jucat în filmele: „Umilinţă” (2011), „Websitestory” (2010), „Dincolo de America” (2008), dar şi în serialele de televiziune „Anticamera” (2008) şi „Fetele marinarului” (2008).

Jumătatea sa a fost Magda Catone pe care a cunoscut-o în timpul filmărilor la „Iubire imposibilă” la Râmnicu Vâlcea în 1983. Cei doi s-au căsătorit şi au împreună un băiat.
Șerban Ionescu rămâne înainte de orice un Ion al românilor, un simbol al spiritualității noastre și chiar dacă omul Șerban Ionescu a plecat, Ion ne-a rămas pururi în memoria inimii românești.