Firesc și complex, poetul de peste Prut, plămânul limbii și literaturii române din Basarabia, Grigore Vieru împlinea astăzi 89 de ani. Moartea l-a luat, pe 18 ianuarie 2009, pentru că ea n-a avut niciodată mamă, n-a avut niciodată copii…
‘’ Sunt o lacrimă a acestui popor dintre Nistru şi Prut. Iar dacă am devenit simbol înseamnă o mare povară, înseamnă a fi pândit la orice pas de mari pericole, înseamnă a-ţi risca viaţa, propria ta viaţă şi a copiilor tăi. Risc care provine din partea regimului pe care îl consideram dispărut, dar rădăcinile lui sunt încă adânci şi multe. Rădăcinile regimului totalitar încă nu au dispărut’’, anticipa regretatul poet.
’’Citind versurile acestui adânc poet cuprinse în câteva cărți, am regăsit aceeași sete după curățenie și adevăr întru statornicie și bună rodire ce i-a întemeiat în cuvânt pe toți marii poeți.
Mama și piatra, soția și pruncul, floarea soarelui și vița de vie, oaia și trandafirul, iar în toate omul iubirii jertfei de sine sunt motivele de aur în jurul cărora se urzește țesătura deasă a cântărilor acestui profund, inspirat poet, Grigore Vieru,’’ îl descria un alt mare poet cu inimă de ardelean, Ioan ALEXANDRU
Grigore Vieru, poetul născut peste celălalt mal al Prutului pe 14 februarie 1935 în satul Pererîta, ca fiu al lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic.
A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953, apoi Facultatea de Filologie şi Istorie a Institutul Pedagogic “Ion Creangă” din Chişinău (1958), potrivit volumului “Dicţionar General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, 2009) şi dicţionarului “Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul „Tînărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe” .
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți.
„Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.
Poetul este autorul versurilor de pe coloana sonoră a filmului pentru copii “Maria Mirabela” (muzica este semnată de Eugen Doga, iar vocea le aparține Andei Călugăreanu și lui Mihai Constantiniu). Pelicula este o coproducție româno-sovietică realizată în 1981 de regizorul Ion Popescu-Gopo, rolurile fiind interpretate de Gilda Manolescu – Maria, Medeea Marinescu – Mirabela, Ingrid Celia – Zâna Pădurilor și Ion Popescu-Gopo – Moș Timp.
Nichita Stănescu, mărturisea despre fratele de peste Prut:
’’ Grigore VIERU este un mare și adevărat poet. El ne transfigurează natura gândirii, în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează și îmi influențează versul plin de dor, de curata și pura lui poezie.’’
Iubitor de slovă românească, poate mult prea înflăcărat și dedicat poporului său fără granite, Grigore Vieru avea să fie victima unui accident rutier pe 16 ianuarie 2009, în urma căruia a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Din păcate, Grigore Vieru era într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire.
Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.
Pe 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat, poetul pleca la marea întâlnire cu veșnicia. Grigore Vieru a fost înhumat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană.
La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici.
Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.
Se pune întrebarea cum ar fi fost cel care a perorat- „Pasăre mai frumoasă ca fumul deasupra casei părintești nu s-a văzut,”Grigore Vieru. Astăzi, dacă nu era executat? Oare casa părintească îl proteja și îl proslăvea cu toate neamurile de genă românească sau îl izola prin diverse strategii de compromitere?
Aproape că mi-e frică de un eventual răspuns, cert este că trebuie să îl iubim așa cum ne-a iubit și să-i ținem flacăra spiritului în fereastra de la drum celui care mărturisea: ’’Îl iubesc pe Dumnezeu, chiar dacă pare să fi uitat Patria mea; îmi iubesc Patria, chiar dacă pare să-l fi uitat pe Dumnezeu” și care ar fi împlinit 89 de ani, Grigore Vieru, poetul născut peste celălalt mal al Prutului pe 14 februarie 1935.
Altfel, ‘’De ce mai suflu dimineaţa în promoroaca geamului, dacă nu se mai văd prin zăpadă urmele mamei?!’’…iar mama și patria noastră este limba și literatura română din care și fratele nostru s-a născut…
În limba ta
În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
(Grigore Vieru)
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor.
Operă:
- 1957 – Alarma (versuri pentru copii)
- 1958 – Muzicuțe (versuri pentru copii)
- 1961 – Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
- 1963 – Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași’ (versuri, povestiri și cântece).
- 1964 – Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
- 1965 – Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967).
- 1967 – Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
- 1968 – Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae Testimițeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.
- 1969 – Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniță de copii.
- 1970 – Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru)
- 1972 – Trei iezi
- 1974 – Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)
- 1975 – Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
- 1976 – Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
- 1989 – Metafore albastre – Сини метафори – (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecția Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.
- 2010 – Mi-e dor de piatră – Жал ми е за камъка – еd. Avangardprint, Bulgaria – traducere în bulgară și prefață de Ognean Stamboliev – 100 poezii.
