Drum lin, George Banu!

Este prea mult, prea hain acest început de an, rând pe rând nestematele din coroana teatrală românească cad… un gol limens se desface și totuși insuficient pentru lacrimile și regretele noastre. Ne-a părăsit George Banu, o personalitate fără precedent a criticii de teatru internaționale.

Anunţul a fost făcut sâmbătă de directorul Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, Constantin Chiriac, pe pagina sa de Facebook.
Dragii mei, domnul George Banu a plecat la Cel Senin! Cale albă şi lumină, prieten drag! Nu pot vorbi mai mult!”, a scris Constantin Chiriac.

Mentor şi teoretician al teatrului mondial, George Banu s-a născut pe 22 iunie 1943, în Buzău şi este teatrolog și profesor universitar român stabilit la Paris. Din martie 2013 este membru de onoare al Academiei Române.
A studiat la Academia de Teatru și Film București, având drept coleg pe regizorul Andrei Șerban. Devine profesor de teatrologie la Sorbona – Paris, Franța, unde se stabilește în anul 1973. De asemenea a fost profesor la Universitatea Louvain la Neuve din Belgia. Între anii 1991-2000 a fost director al Academiei Experimentale de Teatru. Este membru UNITER şi Președinte de Onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, după ce a fost ales de trei ori Președinte!

‘’Unul din puținii cronicari români… Cu toții! România a pierdut o mare valoare! Cei ce nu cunosc această valoare se fac vinovați de necunoaștere’’, scrie doamna Oana Pellea pe pagina domniei sale de socializare.

George Banu era unul dintre cei mai importanţi critici de teatru ai lumii, afirma: „Eu cred că ceea ce poate creşte ca o iarbă pe care n-o controlezi este relaţia cu lumea. Şi e bine să fii întotdeauna cineva de altundeva.
„Cineva de altundeva” este de acum George Banu, de acolo din lumea fără margini a celor plecați să-și odihnească destinele vieții, lumea de dincolo care are acum Patriarhul teatrului românesc-George Banu.

George Banu este un mare creator în ceea ce privește profesionalismul, erudiția, patima cu care a slujit teatrul .
George Banu este un corifeu, un mentor spiritual, nu numai în ce privește teatrul, este și un mentor uman. Am citit cartea sa Monologurile neîmplinirii într-o oră, cu un nesaț fantastic și n-am să uit această lecție imensă în care dovada reușitei o reprezintă tocmai înfrângerile. Iată o lecție de viață pe care orice tânăr ar trebui să o accepte !

Devenim valoroși, importanți tocmai prin neînplinirile noastre, ele ne fac să nu ne confundăm cu unele poziții sau niște funcții sau roluri pe care trebuie să avem grijă să nu ne confundăm cu ele. Tocmai aceste neînpliniri fac ca un om să se poată dezvolta și să devină la rândul lui valoros.

”Eu din toate punctele de vedere îi sunt foarte recunoscător lui George Banu și am o plăcere intelectuală să pot să-l ascult sau să-l citesc”, îl descrie pentru Radio România Reșița, Miklós Bács, actor al Teatrului Maghiar de Stat şi conferenţiar universitar doctor abilitat la Facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, membru al Consiliului Artistic al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, membru al senatului Uniter, şi membru International University Theatre Association – IUTA şi laureat al Galei UNITER cu premiu special: MIKLÓS BÁCS, un mentor al tinerelor generaţii de actori!

Opera critică a lui George Banu este dedicată regiei moderne și personalităților precum Brook, Strehler sau Grotowski.
La Paris a fost de trei ori laureat pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa: ”Bertolt Brecht ou le petit contre le grand” (1981), ”Le theatre, sorties de secours” (1989), ”Le rouge et l’or” (1989).
A fost ales de trei ori preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1994-2001). A fost director al Academiei Experimentale de Teatru (1991-2000), profesor la Universitatea Sorbona din Paris şi la Universitatea Louvain la Neuve (Belgia).

Pentru activitatea sa a primit numeroase distincţii: Les Palmes Academiques şi L’Ordre des Arts et des Lettres, L’Ordre du Merite National (Franţa), Premiul Oraşului San Paolo şi Premiul oraşului Bologna. Este Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi europene, printre care şi al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti (2006). În aprilie 2006 a fost distins cu Premiul de Onoare din partea Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) – secţia română (în cadrul Galei UNITER de la Teatrul Naţional din Bucureşti). George Banu a primit acest premiu pentru ”activitatea excepţională în domeniul criticii şi cercetării teatrale internaţionale şi pentru impunerea valorilor teatrului românesc în circuitul cultural european”.

În ultimii ani a publicat ”Shakespeare, le Monde est une scene. Métaphores et pratiques théâtrales” (2009), ”Le Repos” (2009), ”Des murs… au Mur” (2009), ”Miniatures théoriques” (2008), ”Les Voyages du comédien” (2012). În 2012, a primit Premiul Special al Festivalului Shakespeare 2012, oferit de Rotary Craiova Probitas şi Rotary Craiova.
A fost membru UNITER şi membru de onoare din străinătate al Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române (28 martie 2013).
“Memoria este o sugativă, uitarea o radieră”, scria George Banu în chiar paginile de început ale superbei sale cărți de aforisme Uitarea, apărută pentru prima oară în limba română, grație traducerii Ancăi Măniuțiu, în anul 2002.

De acum, probabil că s-a dus la cei care nu l-au uitat din cer, la Ștefan Iordache și Micaela Tonitza Iordache, cărora le-a fost un fel de naș, la personajele care s-au adăpostit de uitare în sufletele actorilor plecați și, cu îngăduința Lui Dumnezeu mai scrie o carte pentru veșnicie fără greșeli de punctuație, astfel încât uitarea nu va domni între sufletele care-l caută printre stele cu admirație.

Drum lin, George Banu!

De același autor

Related Articles