Tarzan sau elogiul unei legende ce a unit generații!

Există oare un cititor din generația matură a cărui copilărie să nu fi fost fascinată de Tarzan? Este o întrebare retorică, revenită în memoria inimii astăzi 2 iunie când Johnny Weissmuller se năștea la început de secol trecut!

Articol editat de Anca Bălălău, 2 iunie 2026, 18:01

’’Născut la 2 iunie 1904, în Timișoara de astăzi, Johnny Weissmuller a emigrat în Statele Unite în copilărie și avea să devină unul dintre cei mai mari înotători din toate timpurile. La Jocurile Olimpice din 1924 și 1928, a cucerit cinci medalii de aur și a stabilit zeci de recorduri mondiale, revoluționând stilul liber prin tehnica sa inovatoare.

După retragerea din sport, a dat viață legendarului personaj Tarzan într-o serie de filme care au definit imaginea acestuia pentru generații întregi de americani. Celebrul său strigăt al lui Tarzan a devenit unul dintre cele mai recognoscibile sunete din istoria cinematografiei.

Povestea lui Weissmuller este un exemplu puternic al excelenței americane, lăsând o amprentă de durată atât în lumea sportului, cât și în epoca de aur a Hollywood-ului,’’menționează Ambasa-da SUA la București.

Părinții săi, Petrus Weissmüller și Elisabeth Weissmüller născută Kersch, au emigrat în SUA, împreună cu fiul lor în vârstă de șapte luni. Johnny Weissmüller a susținut ulterior că s-ar fi născut în Windber (Pennsylvania), probabil pentru a fi selectat în lotul național de natație al SUA.

Când avea şapte luni, familia sa a emigrat în SUA, iar după trei ani Johnny se va întoarce singura dată la Timişoara.

A frecventat Lane Technical College Prep High School, însă şcoala nu i-a plăcut în mod deosebit şi a abandonat-o, căutându-şi slujbe în diverse domenii. A fost, spre exemplu, liftier şi valet la un club sportiv, fapt care i-a permis să înoate zilnic.

Copil bolnăvicios, a fost sfătuit de un medic să se apuce de înot. Așa a ajuns de cinci ori campion olimpic la înot (1924 și 1928),[7] deținătorul a 67 de recorduri mondiale și 52 de titluri naționale. A deținut recordurile la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi la jumătatea de milă și a fost primul care a înotat 100 m sub un minut.

După ani de progres în nataţie, va ajunge la performanţa de a fi selectat în lotul național de înot al SUA şi va deveni de cinci ori campion olimpic (1924-1928) şi deținătorul a 67 de titluri mondiale și 52 de titluri naționale.

Va deține recordurile la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi la jumătate de milă și a fost primul care a înotat 100 m sub un minut.

De asemenea, participă cu echipa de polo a SUA la Jocurile Olimpice de la Paris din anul 1924. Însă pentru a merge la Jocurile Olimpice din acel an, Weissmül-ler trebuia să solicite un paşaport. Pentru acest lucru avea de nevoie de nişte acte care să-i dovedească naţionalitatea americană. Sportivul a primit un cer-tificat de naştere falsificat, pe cel al fratelui său, Peter, născut la Windber, Pennsylvania, act pe care a fost adăugat, cu o cerneală diferită şi cu un scris diferit, numele John.

A fost primul din cei patru medaliaţi olimpici ce aveau să primească acest rol, fiind urmat de Buster Crabbe (campion olimpic la înot, 400 m liber), Herman Brix (medaliat cu argint la JO la aruncarea greutăţii) şi Glenn Morris (campion olimpic la decatlon).

După abandonarea activităţii sportive, a acceptat un contract săptămânal de 500 de dolari, doar pentru a face publicitate unor modele de costume de baie.

În 1929, debutează în film în rolul lui Adonis – unde era „îmbrăcat” doar cu o frunză de viţă de vie – în „Glorifying the American Girl”, regia Millard Webb și John W. Harkrider.
În 1932, va fi selectat să apară pe afişul primului film din seria „Tarzan” – „Tarzan the Ape Man”/”Tarzan omul-maimuță”, regia W. S. Van Dyke – ecra-nizări inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs, începute în studiourile MGM.

Pentru acest rol „m-au întrebat dacă pot urca în copaci şi dacă pot ridica în braţe o femeie. Puteam să fac astea şi încă alte acrobaţii, pentru că practi-casem gimnastica în adolescenţă”, povestea Weissmüller, care a făcut un cuplu celebru pe ecran cu actriţa Maureen O’Sullivan.

Au mai fost show-urile din Las Vegas, în care campionul se străduia să-l reînvie pe Tarzan, însă acestea i-au şubrezit puternic starea de sănătate şi, în 1974, a suferit un atac cerebral.Sfătuit de medici, Johnny s-a mutat la Acapulco, dar o tromboză cerebrală (urmată de o traheotomie) l-a silit să-și petreacă ultimii ani ai vieţii într-un scaun cu rotile.

Se povestește că în timpul revoluției cubaneze, pe când Johnny Weissmüller juca golf cu niște prieteni în Cuba, jucătorii s-au trezit înconjurați de revoluționari înarmați. Fără să-și piardă cumpătul, Weissmüller a lansat celebrul strigăt al lui Tarzan, iar soldații, recunoscându-l, au fost foarte încântați să escorteze grupul într-o zonă sigură.

Johnny Weissmüller a fost căsătorit de cinci ori: cu Bobbe Arnst (1931–1933), cu Lupe Vélez (1933–1939), cu Beryl Scott (1939-1948), cu Allene Gates (1948-1962) şi cu Maria Gertrude Baumann (din 1963).

A avut trei copii, Johnny Weissmüller Jr. (decedat în 2006, la vârsta de 65 de ani), Lisa Weissmüller (care a murit în 2007, la 66 de ani) şi Wendy Anne Weissmüller, în vârstă de 84 de ani.
A fost unul dintre cei mai buni înotători din lume în anii 1920. Johnny Weissmüller a murit la 20 ianuarie 1984, la Acapulco, Mexic.

Respectându-i-se dorința, la înmormântarea sa, coșciugul a fost coborât în groapă având ca fond sonor celebrul strigăt al lui Tarzan.

La ediția din 2012 a Jocurilor Olimpice, una dintre stațiile metroului londonez a pur-tat numele lui Johnny Weissmuller.

La faima sa fără egal face referire și titlul filmului documentar pe care regizorul timișorean Florin Iepan l-a realizat, în 2004, despre Weissmüller: „The one, the only, the real Tarzan”, film care dezvăluie, printre altele, și motivul pentru care Johnny Weissmüller nu s-a declarat niciodată ca fiind născut pe meleagurile noastre. Tot în 2004, când se împlinea un veac de la naşterea lui Weissmüller şi două decenii de la moartea sa, la Acapulco, unde a murit sărac în urma unor eşecuri financiare, el a primit, post-mortem, titlul de cetăţean de onoare al Timişoarei.

Urmărește-ne și pe Google News