O biografie aparte aparține unuia din gânditorii Banatului interbelic, Virgil Birou, care alături de Romul Ladea sau Ion Stoia Udrea- cunoscuți sub denumirea de „Trifoiul cărășan”- au clădit cu onestitate dialogul cultural, au dovedit solidaritate de idei și au construit instituții, demonstrând viziune evoluînd într-o triplă paradigmă ereditară regional, națională și europeană.
Omul de cultură bănăţean va rămâne posterităţii, dacă nu pentru întreaga literatură, cu siguranţă pentru cea legată de Banaţ prin romanul Lume fără cer, publicat în anul 1947. Acţiunea se petrece în centrul minier Anina, dinaintea şi din timpul Primului Război Mondial. Este unul din cele mai importante romane ale colectivităţii, privind în perspectivă monografică.
Tot la Anina, sub titulatura ”Virgil Birou, (1903-1968)-120 de la naştere – 55 de ani de posteritate,” în Sala Festivă ”The Gallery” din oraş a avut loc evenimentul care a omagiat personalitatea marelui scriitor, istoric, jurnalist şi fotoreporter- VIRGIL BIROU.
Coordonatorii manifestării au fost Mihai Chiper, Ion Gheorghe Chiran, Ionel Bota.
Cu acest prilej s-au susţinut conferinţe despre viaţa, activitatea şi opera lui Virgil Birou. Manifestarea s-a încheiat cu o expoziţie fotodocumentară şi prezentarea unor ediţii princeps.
Oameni de cultură din Caraş-Severin si Timiş au dat citire scrierilor lui Virgil Birou şi au solidarizat prin cultură în aceste vremuri de răspântie spiritual când memoria inimii ar trebui să fie un privilegiu al oricărui bănăţean!
Născut pe 11 mai 1903,Virgil Birou a fost al treilea fiu al lui Iuliu și Mariei Birou. Tatăl său era învățătorul școlii din comuna Ticvaniu Mare, unde Virgil Birou a urmat primii ani de școală, continuând apoi la Dumbrăvița. Liceul l-a urmat la Lugoj și la Oravița.
În 1924 a început să studieze la Facultatea de Mine din cadrul Politehnicii din Timișoara, de unde a obținut în 1930 diploma de inginer. După terminarea facultății, s-a angajat la Întreprinderea Minieră Anina, unde a lucrat timp de doi ani. Din 1932 până în 1938 a lucrat la Serviciul Tehnic al Primăriei Timișoara, iar din 1938 până la sfârșitul vieții a lucrat inginer la Uzina Electrică din Timișoara.
A debutat publicistic în anul 1932 la revista timișoreană „Vrerea”, după care a colaborat cu numeroase publicații locale și naționale.
În 1936 a devenit membru al Societății Scriitorilor Români din Banat, iar din 1941 până în 1944, președintele acesteia. Din 1945, a fost membru al Societății Scriitorilor Români din București.
Dedicat vieții culturale a Banatului, în anul1941 a organizat prima Expoziţie a Cărţii, Artelor Plastice şi Grafice din Banat, iar doi ani mai târziu, în calitate de preşedinte al Camerei de Muncă din Timişoara, a organizat Săptămâna bănăţeană la Bucureşti şi prima Expoziţie a produselor meşteşugăreşti din Banat. De asemenea, în 1963 a organizat la Lipova o reuniune a cenaclurilor din partea de vest a ţării, unde a participat Marin Sorescu sau Franyo Zoltan. Sectorul de proză a fost condus de Eusebiu Camilar şi de Virgil Birou.
Virgil Birou a îmbrățișat eternitatea la 65 de ani pe 22 aprilie 1968,la o vârstă când mai avea dreptul la timp în urmă cu 55 de ani.
Ideolog al substanței satului bănățean, peisagist al ordinii rurale bănățene,Virgil Birou rămâne autorul monografiei bănățene sedus de frumusețea acestor locuri care trebuie să-i spună povestea mai departe.
Opere
Oameni și locuri din Căraș, 1940 – debut literar cu volumul de reportaje
Năzuințe și realizări. Etape din vieața culturală bănățeană, 1941
Poezia nouă bănățeană, 1944 – antologie
Crucile de piatră de pe valea Cărașului, 1944
Oglinda lui Moș Ion Stăvan, 1946
Lume fără cer, 1947 – roman
Drumuri și popasuri bănățene, 1962
