Poeta, romanciera şi traducătoarea Nora Iuga, a împlinit luni, 4 ianuarie 2022, 91 de ani. Ea spune că, în afara unei dureri de genunchi, se simte „pe dinăuntru” ca la 19 ani.

Despre literatura germană din România şi promotorul acesteia, Erwin Josef Ţigla, Nora Iuga a mărturisit pentru Radio Reşiţa:

„… acest fenomen literar, bine numit aşa, este aşa că majoritatea scriitorilor din generaţiile mai tinere, deşi şi ei la ora actuală nu mai sunt foarte tineri au plecat şi practic ei erau reprezentanţii cei mai cunoscuţi la noi în ţară, ultimii reprezentanţi ai poeziei germane, îi văd acum ţi mi se pare un proces foarte îmbucurător pentru că la fiecare ediţie a Zilelor Literaturii Germane, în ultima vreme, de vreo 3 ani încoace, văd apărând câte un poet foarte bun cum ar fi Seiler sau Horst Samson şi atunci stau şi mă întreb, iată cum vin păsările călătoare, se întorc mereu la cuibul lor. Şi ce îi atrage cel mai tare aici, asta este culmea că vin la Reşiţa şi o contribuţie teribil de mare o are Ţigla. Tocmai acuma mi-a venit ideea că trebuia să vorbesc el că el este sufletul acestei întâlniri pe care o avem anual şi totdeauna primăvara şi vreau să spun că se potriveşte foarte bine anotimpul; sunt zile superbe pe care le petrecem aici. Eu cred că anul nu ar fi întreg şi frumos dacă nu ar exista primăvara de la Reşiţa. Pentru mine primăvara a început să însemne Reşiţa. Eu zic că marele merit al lui Ţigla este văzând că în România nu prea mai sunt scriitori valoroşi germani, şvabi mai ales, a căutat să refacă un grup compact de scriitori şi a reuşit să aducă în schimbul alor noştri plecaţi, din ţările di-mprejurul României care au trecut prin aceleaşi regimuri îngrozitoare şi care i-au făcut pe ai noştri să plece şi vin pe rând tot mai mulţi. Din Slovenia, din Ungaria, de la Viena din Austria şi se produce o nouă familie de vorbitori de limbă germană şi se face o nouă atmosferă; e ca un organism care începe să funcţioneze din nou, adică această apropiere extraordinară, marcată de limba germană care reîncepe să devină prezentă prin aceste întâlniri. Bineînţeles că Ţigla mai are şi alte merite despre care am scris, nu numai această dorinţă de a readuce elementul germanic în România în literatura făcută la noi în ţară, mai ales în părţile Banatului şi în general în părţile locuite de germani în România, el acordă o atenţie deosebită literaturii române fiind un foarte mare patriot pentru care îl iubesc foarte mult, fiindcă scoate mai nou o serie de albume, extrem de frumoase bine primite în străinătate. Iată a scos un album despre Oraviţa şi-acolo în prim plan este primul teatru din România. M-a impresionat foarte tare pentru că eu chiar am fost în acel teatru şi a început să îmi fie foarte dragă Oraviţa. În afară de asta şi tot legat de acest oraş istoric al Banatului, a scos un splendid album cu toate monumentele Eminescu din ţară, împreună cu eminescologul Gheorghe Jurma. Am fost invitată la lansarea de la Schiller Haus din Bucureşti unde am asistat la o prezentare excelentă la care au vorbit cei doi autori, Jurma ca istoric literar, bun cunoscător al operei eminesciene, iar Ţigla ca documentarist care a bătut drumurile ţării ca să găsească toate aceste monumente ale lui Eminescu.”

Nora Iuga

În ultima şedinţă a Consiliului Local al municipiului Reşiţa de anul trecut, Erwin Josef Ţigla – preşedintele Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor din urbe, a venit cu propunerea de amplasare a unui bust Eminescu şi în oraşul cu poeţi, dat fiind faptul că etnia germană contribuie substanţial din punct de vedere cultural, an de an, la marcarea Zilei Culturii Naţionale pe 15 ianuarie.

Întrebată cum se simte ca nonagenară, Nora Iuga a precizat că ar putea să danseze ‘French Cancan’ după cum se simte.

Mie mi se pare că nu s-a schimbat nimic. Eu vreau să cred că nu e 91, ci e 19. Pe cuvântul meu de onoare. Dacă nu m-ar durea atât de rău genunchii şi nu aş merge pâş-pâş – că acesta este, practic, singurul lucru care mă deranjează şi tot sper că mai trece niţel – încolo, aş putea să dansez ‘French Cancan’ după cum mă simt pe dinăuntru. E mare lucru, să ştii„, a declarat scriitoarea pentru AGERPRES.

Sărbătorile de iarnă le-a petrecut singură, dar a mărturisit că îi place singurătatea, alături de cărţile sale.

Absolut singură. Fac totul absolut singură. Copiii nu sunt în Bucureşti, asta e problema. Dar îmi place singurătatea. M-am obişnuit demult cu ea, de zeci de ani, pentru că am avut foarte multe burse în străinătate, una după alta. Şi, având burse, stai tot timpul singur în casă. Te întâlneşti numai când ai lecturi… Şi atunci m-am învăţat doar cu cărţile, cu scrisul şi mă simt foarte bine singură„, a mai spus scriitoarea.

După romanul „Hipodrom”, publicat în 2020 la Polirom, Nora Iuga se odihneşte scriind poezie.

„Deocamdată mă mai odihnesc şi eu, după drumul ăsta de 450 de pagini. Fac poezioare scurte. O să vedem dacă iese ceva”, a afirmat ea.

Întrebată cum i se par „vremurile”, Nora Iuga a declarat că încearcă să se ţină departe de ele.

Vremurile sunt oribile, dar încerc să mă ţin departe de ele. Singurul lucru care mă sperie înspăimântător – nu ştiu de ce presimt asta sau mi-au vârât în cap ăştia de la televizor – este că mi-e foarte frică de un cutremur. Pământul se revoltă. Noi am făcut ceva rău… Omenirea şi pământul se revoltă. Dar nu pot să fac filosofie acum în continuare… Deocamdată beau cafeaua. Şi am şi un iaurţel cu fructe… Mă bucur foarte tare când oamenii se gândesc la mine„, a mai spus Nora Iuga.

Poetă, romancieră şi traducătoare din limbile germană şi suedeză, Nora Iuga (pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino) s-a născut la 4 ianuarie 1931 în Bucureşti.

A absolvit Liceul ‘Iulia Haşdeu’ şi Facultatea de Filologie, secţia germană, a Universităţii din Bucureşti, beneficiind în primii ani de facultate de câţiva profesori extraordinari, precum: George Călinescu şi Ion Vianu. Timp de doi ani a predat limba germană la Sibiu (1954 – 1955). A fost redactor la ‘Neuer Weg’, bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat şi redactor la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

Nora Iuga a debutat, în 1965, cu poezii în limba română în ‘Gazeta literară’, dar şi în limba germană în ‘Neue Literature’ (1970). A colaborat la ‘Gazeta literară’, ‘Luceafărul’, ‘Ramuri’, Tribuna’, ‘România literară’, ‘Viaţa românească’ etc.

A publicat volumele de versuri: ‘Vina nu e a mea’ (1968), ‘Captivitatea cercului’ (1970), ‘Scrisori neexpediate’ (1978), ‘Opinii despre durere’ (1980), ‘Inima ca un pumn de boxeur’ (1982, 2000), ‘Piaţa cerului’ (1986), ‘Cântece’ (1989), ‘Dactilografa de noapte’ (1996), ‘Spitalul manechinelor’ (1998), ‘Capricii periculoase’, ‘Autobuzul cu cocoşaţi’ (2001), ‘Fetiţa cu o mie de riduri’ (poem-roman, 2005, Premiul revistei Cuvântul), ‘Capricii periculoase’ (2007) – tradusă în limba germană.

S-a remarcat şi ca romancieră prin ‘Săpunul lui Leopold Bloom’ (1993), ‘Sexagenara şi tânărul’ (2000), ‘Fasanenstrasse 23 – O vară la Berlin’ (2001), ‘Lebăda cu două intrări’ (2004), ‘Hai să furăm pepeni’ (2009), ‘Berlinul meu e un monolog’ (2010).

Romanul ‘Sexagenara şi tânărul’ a fost tradus în limba germană şi lansat pe 6 octombrie 2010, la Târgul de Carte de la Frankfurt.

Este traducătoare a Hertei Muller (scriitoare germană născută în România, în judeţul Timiş, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură 2009): ‘Ţinuturile joase’ (1982), ‘Tangou apăsător’ (1986), ‘Încă de pe atunci vulpea era vânătorul’ (1995), ‘În coc locuieşte o damă’ (2005), ‘Animalul inimii’ (2006).

A obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor în 1981 pentru ‘Opinii despre durere’ (versuri), în 1994 pentru romanul ‘Săpunul lui Leopold Bloom’ şi în 2000 pentru cartea ‘Sexagenara şi tânărul’. În 1998, a obţinut acelaşi premiu pentru traducerea romanului ‘Die Blechtrommel’ (‘Toba de tinichea’) de Gunter Grass.

A mai tradus din August Strindberg, E.T.A. Hofmann, Elfriede Jelinek, Ernst Junger, în total peste 10 cărţi, fiind o reputată traducătoare din limbile germană şi suedeză.

Nora Iuga a câştigat în 2009 cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD), de care a beneficiat în perioada 15 mai 2009 – 15 mai 2010.

În ianuarie 2009 s-a aflat printre cei cinci nominalizaţi la Premiul Naţional de Poezie ‘Mihai Eminescu’.

La 29 decembrie 2009, cu şapte zile înainte de a împlini 80 de ani, Nora Iuga a devenit blogger literar.

Din 1971 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

La Mulți Ani, Nora Iuga!

Sursa: AGERPRES