Sir Anthony Hopkins: ’’Trăiesc o frumoasă surpriză constantă. Nu credeam că voi ajunge la 40 de ani”
Elev al lui Richard Burton și apreciat de Sir Laurence Olivier, galezul devenit Sir Philip Anthony Hopkins este unul dintre cele mai mari personalități în viață ale teatrului și filmului mondial. Anthony Hopkins s-a născut în ultima zi a anului 1937, în Margam, o suburbie a Port Talbot, Glamorgan. Părinții săi au fost Annie Muriel (n. Yeates) și Richard Arthur Hopkins, un brutar.
Articol editat de Anca Bălălău, 1 ianuarie 2026, 20:30
Anthony Hopkins nu s-a dovedit un elev strălucit, ci mai degrabă unul mediocru.
Philip Anthony Hopkins s-a născut în districtul Margam din Port Talbot , Țara Galilor, pe 31 decembrie 1937, fiul lui Annie Muriel (născută Yeates) și al brutarului Richard Arthur Hopkins.
Unul dintre bunicii săi era din Wiltshire , Anglia. El a declarat că valorile muncitoare ale tatălui său i-au subliniat întotdeauna viața:
„Ori de câte ori am sentimentul că aș putea fi special sau diferit, mă gândesc la tatăl meu și îmi amintesc de mâinile lui – mâinile lui întărite, frânte.”
Zilele sale de școală au fost neproductive; prefera să se cufunde în artă, cum ar fi pictura și desenul, sau să cânte la pian decât să se ocupe de studii. În 1949, pentru a-i insufla disciplină, părinții săi au insistat să urmeze școala de băieți Jones’ West Monmouth din Pontypool . A rămas acolo timp de cinci semestre și apoi a fost educat la Cowbridge Grammar School din Vale of Glamorgan.
Într-un interviu din 2002, el a declarat: „Am învățat prost, ceea ce m-a lăsat expus ridiculizării și mi-a dat un complex de inferioritate. Am crescut absolut convins că sunt prost.”
Prefera să se uite la câteva filme pe săptămână în loc să învețe pentru școală. A schimbat chiar și câteva colegii până când s-a înscris la un colegiu de muzică și dramă, pe care l-a absolvit în 1957. Hopkins a fost inspirat de colegul său actor galez, Richard Burton, pe care l-a cunoscut la vârsta de 15 ani. Mai târziu, l-a numit pe Burton „foarte amabil, foarte drăguț” , dar a elaborat:
„Nu știu de unde toată lumea își ia ideea că eram buni prieteni. Presupun că este pentru că amândoi suntem galezi și am crescut lângă același oraș. Ca să fie clar, nu l-am cunoscut deloc.”
S-a înscris la Royal Welsh College of Music & Drama din Cardiff , pe care l-a absolvit în 1957. L-a întâlnit din nou pe Burton în 1975, în timp ce Burton se pregătea să preia rolul lui Hopkins de psihiatru în piesa Equus a lui Peter Shaffer , Hopkins declarând: „A fost un actor fenomenal. La fel și Peter O’Toole – erau personaje minunate, exuberante.”
A petrecut doi ani executând serviciul militar național între 1958 și 1960, servind în regimentul de Artilerie Regală al Armatei Britanice , unde era cunoscut sub numele de „Gunner Hopkins”, înainte de a se muta la Londra pentru a studia la RADA (Academia Regală de Artă Dramatică), unde a absolvit în 1963
Cariera sa a fost influențată, direct sau indirect, de câteva nume importante din lumea teatrului și cinematografiei.
În anul 1965 se mută la Londra, la Teatrul Național, la invitația lui Laurence Olivier, care văzuse în tânărul Hopkins ceva promițător chiar de la prima audiție. Din acel moment, cariera lui prinde contur. Debutul în film îl face cu The White Bus (Autobusul Alb) în 1966. Filmul nu a avut ecou în lumea cinematografică.
Tânărul Hopkins repurta însă succese deosebite ca actor de teatru. Momentul de răscruce al carierei sale l-a constituit rolul lui Edgar din Dansul morții de August Strindberg, în care, inițial, fusese doar dublura lui Lawrence Olivier. Soarta însă a vrut ca Olivier să se îmbolnăvească de apendicită și Hopkins să fie nevoit să îi ia locul pe scenă. A fost remarcat și rolurile au început să curgă.
În 1971 a jucat primul rol principal, în filmul When Eight Bells Toll.
Celebral și totodată decis, artistul are o filosofie sănătoasă de viață: ’’Adevărul este că nu ești pentru toți și nu toți sunt pentru tine.Dă drumul oamenilor care nu sunt pregătiți să te iubească! Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să-l faci în viața ta și va fi și cel mai important lucru.
Încetează să porți discuții dificile cu oameni care nu vor să se schimbe. Încetează să te prezinți persoanelor care nu au niciun interes în prezența ta. Știu că instinctele tale sunt să faci tot posibilul să fii apreciat de cei din jur, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică.
Când începi să lupți pentru o viață cu bucurie, interes și angajament, nu toți vor fi gata să te urmeze în acel loc. Asta nu înseamnă că trebuie să schimbi ceea ce ești, înseamnă că trebuie să lași să plece oamenii care nu sunt pregătiți să te însoțească.
Dacă ești exclus, insultat, uitat sau ignorat de oamenii cărora le dedici timpul, nu îți faci o favoare continuând să le oferi energia și viața ta’’.
Sir Anthony Hopkins, cunoscut în mod special pentru rolul terifiantului Hannibal Lecter din „Tăcerea mieilor”, „Hannibal” și „Red Dragon” este unul dintre cei mai talentați oameni din lumea filmului, din toate timpurile.
La cei 89 de ani ai săi împliniți astăzi, deține o listă lungă de premii și onoruri pe care le-a primit pe parcursul vieții sale, datorită autenticității lui și talentului său incontestabil. Este apreciat pentru felul inedit în care abordează viață, dar și pentru replicile filosofice pe care le-a dat pe parcursul timpului.
Aristocrat, erudit și complicat de simplu s-a impus prin complexitate și talent. Anthony Hopkins a jucat în peste 100 de filme, seriale de televiziune și piese de teatru. cunoscut în special pentru rolul doctorului Hannibal Lecter din filmele Tăcerea mieilor, Hannibal și Red Dragon.
Are 6 premii Oscar primite în anii 1992, 1994, 1996, 1998,2020 și 2021.
Ceea ce se știe mai puțin este că la 27 de ani, Anthony Hopkins a compus și muzică.
Într-un interviu, Hopkins a declarat: „Am compus muzică toată viața mea și, dacă aș fi fost suficient de deștept la școală, mi-ar fi plăcut să merg la facultatea de muzică. Așa cum stăteau lucrurile, a trebuit să mă mulțumesc cu a fi actor.”
În 1986, a lansat un single numit „Distant Star”, care a ajuns pe locul 75 în topul single-urilor din Marea Britanie .
În 2007, a anunțat că se va retrage temporar de pe ecran pentru a face turnee în jurul lumii. Hopkins a scris, de asemenea, muzică pentru săli de concerte, în colaborare cu Stephen Barton ca orchestrator. Printre aceste compoziții se numără The Masque of Time , care a avut premiera mondială cu Orchestra Simfonică din Dallas în octombrie 2008, și Schizoid Salsa .
Pe 31 octombrie 2011, André Rieu a lansat un album care includea un vals pe care Hopkins îl compusese în 1964, la vârsta de 26 de ani. Hopkins nu mai auzise niciodată compoziția sa, „ And the Waltz Goes On ”, înainte ca aceasta să fie prezentată în premieră de orchestra lui Rieu la Viena ; Albumul lui Rieu a primit același nume ca și piesa lui Hopkins.
În ianuarie 2012, Hopkins a lansat un album de muzică clasică, intitulat „Composer” , interpretat de Orchestra Simfonică a orașului Birmingham și disponibil pe CD prin intermediul postului de radio din Marea Britanie Classic FM . Albumul conține nouă lucrări și coloane sonore originale ale sale, una dintre piese fiind intitulată „Margam” în omagiu adus orașului său natal de lângă Port Talbot din Țara Galilor.
În ianuarie 2025, Hopkins a găzduit un concert de gală la Riyadh, Arabia Saudită, cu piese compuse de el, interpretate de Orchestra Filarmonică Regală .
Renumit pentru capacitatea sa de a-și aminti replici, Hopkins își menține memoria flexibilă învățând pe de rost lucruri precum poezie și Shakespeare. În filmul Amistad (1997) al lui Steven Spielberg, Hopkins a uimit echipa de filmare cu memorizarea unui discurs de șapte pagini din sala de judecată, rostit dintr-o dată. Un Spielberg copleșit nu s-a putut îndura să-l numească pe Hopkins „Tony” și a insistat să i se adreseze cu Sir Anthony pe tot parcursul filmărilor.
Într-un interviu din 2016 acordat publicației Radio Times , Hopkins a vorbit despre capacitatea sa de a speria oamenii încă de când era un băiat și creștea în Port Talbot, Țara Galilor.
„Nu știu de ce, dar am știut întotdeauna ce îi sperie pe oameni. Când eram copil, le spuneam fetelor de pe stradă povestea despre Dracula și făceam «a-a-a» (zgomotul de supt pe care l-a reprodus în Tăcerea mieilor ). Drept urmare, fugeau țipând.”
Și-a amintit că a parcurs scenariul pentru Tăcerea mieilor pentru prima dată cu ceilalți membri ai distribuției. „Nu știam ce vor face, dar îl pregătisem – prima mea replică către Jodie Foster a fost: «Bună dimineața. Ești una de-a lui Jack Crawford , nu-i așa?» Toată lumea a înlemnit. S-a lăsat tăcerea. Apoi, unul dintre producători a spus: «Sfinte Dumnezeule, nu schimbați nimic».” [ 103 ] Despre abordarea lui Hopkins în interpretarea personajelor negative, Miranda Sawyer scrie în The Guardian :
„Când portretizează oameni înfricoșători în mod deliberat, îi interpretează discret, subliniind controlul lor sinistru.”
Despre el mărturisește:
’’Trăiesc o frumoasă surpriză constantă. Nu credeam că voi ajunge la 40 de ani. Și încă sunt uimit că sunt actor și că primesc roluri în continuare. Când memoria mea va fi afectată, când îmi vor cădea dinții și când mă voi usca pe picioare, abia atunci mă voi retrage. Dar, deocamdată, sunt sănătos. Poate voi trăi 100 de ani.”
În anul 2025, Hopkins și-a publicat autobiografia, „ We Did Ok, Kid” , împreună cu Simon and Schuster.
La mulți ani, Sir Anthony Hopkins!
