Adrian Pintea ar fi împlinit 68 de ani

‘’Cortina e încă fierbinte de aplauzele, de respitrațiile celor câtorva sute de spectatori. A primit flori, le ține sub braț, ca pe o pîine. Cântă de unul singur, ca pe vremea când era student, cântecul cu „sus e cerul, largă-i lumea”. (…)Îi vine să se întoarcă la teatru, să spargă ușa cu iarba fiarelor și să doarmă în cabina lui de actor, pe o veche și prăfuită canapea Louis XV… Poate așa s-ar liniști puțin… Un actor care se plimbă noaptea după spectacol este un om căutându-și casa adevărată. Lăsați-l să doarma în cabina lui din teatru. Se va trezi zâmbind. Jos în colț va găsi în zori toneta cu lapte proaspat și curat…” scria cel care a rămas în sufletul teatrului și filmului românesc ca o lacrimă ce arde ,încă, obrazul gândurilor noastre, Adrian Virgil Pintea.

Articol editat de Anca Bălălău, 9 octombrie 2022, 18:08

S-a ivit pe pământ pe 9 octombrie 1954, acum 68 de ani, la Beiuş. A copilărit şi la Oradea, pe care o descria ca fiind formată din două jumătăţi: una în care se putea respira ca la Viena, iar cealaltă ca „într-o Românie civilizată“. Tatăl său natural, medic originar din Lugoj, s-a stins la scurt timp de la naşterea sa, locul său fiind luat de George Pintea, un om sever, care ascundea, conform actorului, o „tandreţe excepţională“, sub „o mască de militar convins“.

A absolvit Liceul numărul 2 din Oradea, unde avea să îşi convingă şi colegii de clasă că era „dintr-o altă ligă“, uimindu-i cu literatura pe care o citise, dar şi cu cântecele pop pe care le ştia.
În anul 1979 a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București si spre sfârsitul anilor `80, Adrian Pintea a devenit asistent universitar la Institutul de Arta Teatrală şi cinematografică „I.L.Caragiale”, la clasa Olgăi Tudorache şi, după ieşirea acesteia la pensie, a devenit titular pe postul de profesor universitar. În anul 2002 a obținut titlul de doctor în domeniul teatru, cu lucrarea: „Hamlet sau actorul lucid”.

A fost unul dintre cei mai iubiti dascăli, adorat de studenţii săi, cărora le era, deopotrivă, pedagog şi prieten, critic şi admirator…
Nu putem uita creația lui remarcabilă făcută în Hamlet, regia Tompa Gabor, la teatrul craiovean, în care jucau și Mihai Constantin și Oana Pellea., sau rolurile sale din filme, expresivitatea sa deosebită, vocea și faptul că Adrian Pintea nu a făcut niciodată compromisuri, fie înainte de 1989, când se cerea un anume tip de compromis, fie după 1989 când s-au cerut compromisuri, dar de alt fel. A fost printre puținii artiști români de teatru care nu numai că le-au refuzat, dar le-au ignorat cu o eleganță remarcabilă. Era un erudit, există și acum în caietele I.A.T.C.-ului un foarte consistent eseu pe care l-a scris în legătură cu lucrarea sa de licență, pentru înțelegerea piesei Romeo și Julieta. El a fost tot timpul un luptător. Dacă ar trăi ne-ar spune să nu ne dăm bătuți.

Nu aș putea încheia aceste rânduri decât cu mărturia unui alt mare actor, regretatul Ștefan Iordache: „Adrian Pintea era Hamlet. Ştia atât de bine să biciuiască verbul, fiindcă era un actor hărăzit de Dumnezeu, un actor cult care avea la bază experienţa de viaţă şi experienţa culturală, un actor ce-a scris poezii şi cărţi.”

Pe 8 iunie 2007 a pleca cu rolurile, cărțile și temerile lui. Nouă, ne-a lăsat amintirea unui actor unic și cerebral, romantic și trist pe care nu-l vom putea uita…

„Plângeți-mă fals și de circumstanță , dacă în timpul numărat al vieții mele de actor voi avea nerușinarea de a uita : ultima plimbare noaptea , pe sub pasaj , cu Toma Caragiu; schimbul de țigări proaste(ca pe front ) dintre mine ți Cornel Coman; încălecatul zănatec alături de Mimi Petruț; răsfoitul fierbinte al ultimei cărți de poezie a magului Emil Botta; repetițiile din cofetăria blajină a lui Fory Etterle; râsul bărbătesc și imperial al chinuitului Amza; iubirea misterioasă, umblând pe lume învăluită în aburi de cafea turcească a Elizei Petrăchescu.Să nu-mi dați voie să uit că atâta carne din carnea sufletului meu de om e ruptă din carnea sufletului lor fără seamăn.Trageți-mă de cotul hainei mele peticită de actor, încă prea tânăr și nepriceput, și zvârliți-mi în față : n-ai știut , n-ai văzut, n-ai înțeles la timp cine îți punea atunci mâna pe umăr și îți spunea râzând , o , râzând colosal : – Du-te înainte, băiete,că merită , pe cuvânt că merită!
N-am nevoie de pioșenia respingătoare a bocitoareleor de profesie, ci doar de mândria că sufletul meu este de pe acum bogat și că nu-i va uita niciodata.”

Acesta a fost și este Adrian Pintea!