Motto: „Puterea de a gândi şi în cântec a omului îl face să poată fi un etern adolescent”. Nichita Stănescu

“Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă ei şi am rămas cu mâna-ntinsă, ca a regelui Lear” afirma Ionel Teodoreanu, în cartea sa Lorelei, ce a încântat multe generaţii de adolescenţi…

Şi dacă am amintit de adolescenţă, Moştenitorii României sau adolescenții români au şi ei o zi dedicată lor.

Ziua Adolescentului este declarată de autorităţi încă din anul 1997 şi  se sărbătorește în fiecare an, în a doua duminică a lunii mai. Ei bine, există! Din păcate, nimeni sau aproape nimeni nu știe că adolescenții ar trebui sărbătoriţi în luna mai, aşa cum sărbătorim alte zile însemnate în calendar…dar „Adolescenţa” este lespedea pentru că „orice adolescent simte nevoia de a face o cură de îmbătrânire: câteodată, a citi filosofie este mijlocul cel mai recomandabil”, după cum spunea Lucian Blaga!

Adolescența este perioada ce face trecerea de la stadiul de copil la cel de adult. Este etapa în care copilul se dezvoltă foarte mult atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional sau social.

Acest subiect este unul extrem de discutat de psihopedagogi si controversat. Unii consideră adolescenţa o “vârsta ingrată”, alţii “vârsta de aur”, pentru unii este “vârsta anxietăţii, insatisfacţiei, nesiguranţei”, iar pentru alţii, “vârsta marilor elanuri”. Diversitatea de opinii derivă din complexitatea transformărilor ce au loc în această etapă din viaţa unui om.

Fiecare adolescent este unic, dorinţa de originalitate este o caracteristică a adolescentei. Fiecare adolescent doreşte sa atragă atenţia asupra sa, se consideră un fel de “centru al universului” în jurul căruia trebuie să se petreacă evenimentele, prin diferite calităţi: vestimentaţia, fizicul, caracterul, etc. Uneori îşi supraevaluează puterile, se consideră superior celor din jur, aspect ce derivă dintr-o insuficientă cunoaştere de sine, şi care poate genera consecinţe grave.

„Voiam să trec printre semeni neluat în seamă. Să fiu crezut un adolescent urât şi plicticos, şi, cu toate acestea să am cugetul şi sufletul desprinse din stâncă. Să izbucnesc dintr-o dată, copleşind turma târâtorilor şi uluind neputinţa celor care m-au cunoscut şi m-au dispreţuit. Să-i biciuiesc şi să le necinstesc feţele şi să mă desfăt simţindu-mi trupul gâlgâind de viaţă rodnică şi creatoare… N-am vrut să-mi descopăr sufletul adolescenţilor livizi şi melancolici. Mândria că port în mine o taină pe care n-o ghiceşte nimeni mi-ajungea”,mărturisea Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop, apărut în anul 1928.

Clubul UNESCO – Adolescenţii este printre primele asociaţii non-guvernamentale din România dedicate adolescenţilor. Scopul clubului este realizarea de programe cultural-sportive, turistice, info-educaţionale, de descoperire de noi şi tinere talente şi de promovare a acestora în plan profesional şi în viaţa publică.

Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre viaţă în sensul complet al cuvântului.

Şi, dacă suntem tentaţi să îi judecăm cu severitate, poate ar fi bine ca fiecare matur să îşi amintească cum privea societatea în adolescenţă şi cum se simţea privit, pentru că până la urmă „Adolescenţa are farmec doar dacă este iresponsabilă”, după cum perora, Octavian Paler.

Cea mai frumoasă zestre pe care ne-o lasă adolescenţa este Nostalgia… pe care o punem cu multă evlavie la picioarele celor care, au făurit, din visele lor, din suferinţele lor neştiute, sufletele şi victoriile voastre de azi.

La mulţi ani tuturor adolescenţilor, dar şi celor cu suflet de adolescent!

Epilog: „A-i da unui adolescent lecţii de viaţă e ca şi cum i-ai face baie unui peşte”.Arnold H. Glasow

Anca Bica Bălălău

Sursa foto:RADOR