Tradiții și superstiții de Rusalii

Sarbatoarea de Rusalii reprezinta ultima sarbatoare oficiala a sezonului pascal ortodox si este praznuita în fiecare an duminica, fix la 50 de zile dupa Pasti. Rusaliile comemoreazã coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

Articol editat de Valentina Adam, 20 iunie 2021, 08:41

În duminica Rusaliilor se spune cã Duhul Sfânt i-a înãlțat pe Apostoli și le-a dãruit capacitatea de a-și rãspândi învãțãturile în toate limbile pãmântului. Conform scrierilor Noului Testament evenimentul a avut loc în ziua Rusaliilor evreiești, la 50 de zile de la Învierea lui Iisus. De aceea, aceastã sãrbãtoare mai importantã poartã denumirea de Cincizecime.

În acest an Rusaliile sunt celebrate pe data de 20 iunie, duminica. Dar și pe 21 iunie 2021, când este a doua zi de Rusalii. Aceste douã zile sunt considerate zile libere de la stat. În ziua de Rusalii se organizeazã slujbe ortodoxe în biserici și existã obiceiul sã se aducã frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate de preoți și dãruite credincioșilor. În popor se spune cã cine nu respectã sãrbãtoarea de Rusalii va avea de-a face cu spiritele rele, denumite iele.

Ielele, prezente numai pe timpul verii

În tradiția popularã, Rusaliile sunt spiritele morților care, dupã ce au pãrãsit mormintele la Joimari și au petrecut Paștele cu cei vii, refuzã sã se mai întoarcã în locașurile lor subpãmântene și încep sã facã rele oamenilor. În satele din Bãrãgan, credincioșii cred cã acestea sunt în stare sã ia mințile oricui. Spre deosebire de strigoii care apar și le provoacã necazuri oamenilor în anotimpul friguros al anului, Ielele sunt prezente numai pe timpul verii.

În tradiția popularã s-a înrãdãcinat ideea cã-i pedepsesc pe oamenii rãi, pe cei care nu le respectã zilele sau care dorm noaptea sub cerul liber etc. În aceastã zi sfântã, ca sã fie feriți de rele, sãtenii, în special respectã anumite obiceiuri și ceremonii: împodobesc locuințele și porțile cu ramuri de tei, plop, stejar și se fac descântece.

În calendarul popular, era consemnat cã, în ziua Rusaliilor, nu trebuie sã se lucreze, nu este permis sã se vãruiascã, femeile nu au voie sã toarcã, dar, deși unele femei țes nu au voie sã nãvãdeascã pe sul.

La Rusalii, ”când se sfințește apa, fetele beau apã sfințitã din clopoțelul bisericii, ca sã poatã cânta bine”.

Pe streașina casei sau pe la stâlpi, se atârna floare de soc, despre care se spunea cã e bunã pentru afumat prin casã pentru înlãturarea primejdiilor.

”Teiul din bisericã, sfințit în Duminica Mare, este bine a-l pune în grãdinã, ca sã rodeascã pepenii frumos”.

În Duminica Mare, oamenii îngenunchiau în bisericã, pe iarbã și pe frunze de tei aduse dinainte. ”Omul care șãdea pe astfel de verdeațã era ferit de boalã de genunchi”.

”Când peste varã plouã cu piatrã, este bine sã se arunce afarã câte o crenguțã de tei uscat cu credința cã, astfel fãcând, piatra înceteazã”. Alteori, cu aceleași crenguțe, era destul numai sã se amenințe înspre partea de cer de unde venea ploaia cu piatrã, ca aceasta sã se risipeascã îndatã. ”Trebuie, însã, ca piatra, ce se amenințã spre a se risipi, sã nu fi trecut hotarul satului, cãci, dacã ar fi trecuþ piatra nu se mai risipește”, scria T. Pamfile.

”În ziua de Duminica Mare și în cele trei zile dupã dânsa nu este bine sã se smulgã nici o buruianã sau sã se rupã vreo frunzã din pãdure, cãci bate piatra semãnãturile. Vitelor li se pune tei între coarne, pentru ca fermecãtoarele sã nu le ia laptele”.

Lunea Sfântului Duh

În a doua zi dupã Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adicã în Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxã praznuieștepe Sfântul Duh, a treia persoanã a Sfintei Treimi. Însã, în calendarele românești aceastã zi este trecutã ca sãrbãtoare a Sfintei Treimi. Se pare cã aceastã denumire a fost datã sub influența catolicã. La catolici, conform crestinortodox.ro, Sfânta Treime e sãrbãtoritã în prima Duminicã dupã Rusalii. În calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe, lunea de dupã Rusalii este numitã Lunea Sfântului Duh, ca în Penticostar. La sinodul II ecumenic, þinut în anul 381 la Constantinopol, a fost respinsã învãțãtura lui Macedonie, care afirmã ca Sfântul Duh este o „creaturã”. Aici s-au alcãtuit celelalte articole din Crez și s-a mãrturisit cã Sfântul Duh purcede din Tatãl și „este împreunã cu Tatãl și cu Fiul închinat și mãrit”.