In memoriam Carol I, primul rege al românilor

Pe 10 octombrie 1914 trecea la cele veșnice regele CAROL I. În 1866 România avea 4.115.818 de locuitori, iar în 1914, 7.771.341. Dintr-un stat vasal Imperiului Otoman, România a ajuns un stat independent și respectabil în Europa, dorit de ambele tabere aflate în conflict, începând din iulie 1914.

Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, s-a născut pe 20 aprilie 1839,în Sigmaringen şi a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.

Pe stil vechi, pe 27 septembrie/10 octombrie 1914, regele Carol I al României moare după o domnie de 48 de ani și este succedat de Ferdinand I al României.

După ce a primit acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea și pe cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, Principele Carol părăsește Castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf și se îndreaptă către România la sfârșitul lunii aprilie. Când a păşit prima oară pe teritoriul României, pe la Baziaș, județul Caraș Severin de astăzi, Carol I a rostit următoarele cuvinte:„Punând piciorul pe acest pământ sacru, m-am şi făcut român”.

La 10 mai intra în București, întâmpinat de peste 30.000 de locuitori la Băneasa, acolo unde primarul Dumitru Brătianu îi înmânează cheile orașului. În aceeași zi, depune, în limba franceză, jurământul de credință în calitate de domnitor, singurul cuvânt pronunțat în românește fiind „jur”.

Cancelarul Bismark îi spusese la pornirea înspre România: „De ce să nu încerci? Dacă reușești, cu atât mai bine pentru tine! Dacă eșuezi, o să te întorci cu amintiri interesante”. Spre meritul său și al dinastiei, Carol I nu a eșuat.

Pe 10 mai 1881 a avut loc încoronarea Principelui Carol I, când Parlamentul a votat transformarea țării din Principat în Regat, Carol I devenind astfel primul Rege al României. Din anul 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

În cei 48 de ani de domnie , cea mai lungă din istoria statelor românești, Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii.

A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea , dar a pierdut sudul Basarabiei, iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani.
Regele Carol a fost descris drept o persoană rece. Era permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o fondase.

Soția sa, Regina Elisabeta, îl caracteriza ca „o persoană care își poartă coroana și în somn”. Era foarte meticulos și încerca să își impună stilul fiecărei persoane care îl înconjura.

În timpul domniei sale, țara a obținut independența deplină față de Imperiul Otoman, după un război efectiv intens, modern și foarte eficace, cunoscut în istorie ca Războiul de Independență, dar și ca Războiul ruso-turc, 1877 – 1878, în care contribuția României a fost decisivă.

Despre loialitatea pentru neamul românesc, despre autoritate şi demnitate, amintindu-ne că atunci când Carol 1 s-a apucat să construiască castelul Peleș la Sinaia, a fost întrebat de ce construiește o reședință Regală la doi pași de graniță, care era pe atunci la Predeal, Carol 1 a răspuns: ,,Nu știu pe ce hărți vă uitați voi, dar pe harta mea, care include toate teritoriile ocupate de români, Peleșul este în mijlocul țării”!

Primul rege al românilor se cuvine a fi pomenit în rugăciunile noastre alături de toţi eroii neamului românesc.

De același autor

Related Articles