Jurnal de festival – New Wave Theatre Festival pune chip sentimentelor noastre!

„Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă… până se ajunge la o singură mamă, una imensă și bună…” și sunt convinsă că publicul de vineri al spectacolului „Memoria apei” de Shelagh Stephenson, regia, Mihai Brătilă al Teatrului „Elvira Godeanu” Târgu-Jiu împarte cu mine sentimentul că am trăit o seară dedicată sufletelor noastre, a amintirilor noastre, a regretelor și tăcerilor noastre.

Articol editat de Anca Bălălău, 19 iunie 2026, 22:09 / actualizat: 20 iunie 2026, 15:13

Atunci când îți moare mama este foarte greu să accepți, este foarte greu să te obișnuiești cu absența sa fizică… conștient sau nu, în primul moment te agăți de amintirile sau creezi acele amintiri în care imaginezi o relație lipsită de comunicare, rece sau chiar ușor agresivă, apoi sângele ia drumul lacrimilor, al golului instalat în locul inimii tale. Oameni de toate vârstele, femei sau bărbați plâng și suferă la fel.Nimeni, dar absolut nimeni nu are suficientă putere de a plânge astfel încât să nu fie auzit de mamele de dincolo sau de aici.
Cea care este judecată este mama,în jurul său se întâmplă întreaga acțiune, iar probele acuzării sunt însăși fiicele sale, trei surori cu viețile lor parțial ratate, pentru ale căror nereușite o consideră principală vinovată pe cea care le-a dat viață, ele fiind judecători și victime.

Așa cum o sugerează scenografia, dar și titlul metaforic, casa în care se produce acțiunea pare să se scufunde sub apă, sub lacrimi dezgolite de ipocrizie, apa având efecte terapeutice și în final de vindecare.
Cele trei surori, ca în Cehov, polemizează, rostesc suferința cu umilință, cu încordare, dar nicidecum cu indiferență. Este o luptă și o răzvrătire a fiecăreia, este un conflict și o mărturisire ce generează în final o regăsire în jurul amintirii mamei. Cele trei surori se vindecă, se împacă cu trecutul, cu ele însele, își iartă mama, se iartă ele între ele și sunt gata să meargă mai departe.
Comicul de caracter și de situație contrabalansează momentele de dramatism, făcând din spectacol o comedie neagră iscodită dintr-un cotidian valabil de la nașterea piesei și până astăzi, pentru că mamele continuă să moară, să nască, să se nască.
Exteriorizarea sentimentelor profunde a devenit de multă vreme desuetă, o suferinta afișată riscă să fie taxată drept slăbiciune de neiertat, astfel încât, din nevoia de apărare, de multe ori durerea ia forma ironiei sarcastice, iar sentimentele tradiționale, considerate depășite, îmbracă haina cinismului.

Așa am trăit povestea pusă în scenă de regizorul Mihai Brătilă cu trupa teatrului din Târgu-Jiu. Cei șase protagoniști, 4 actrițe și doi actori, Gia Enache, Oana Marinescu, Ana Vînău, Alexandru Manea, Sandu Mustățea și Mariana Ghițulescu m-au învăluit cu emoție, cu vină și cu nostalgie.
Speranța îndreptățită de acest text e aceea a unui spectacol axat pe relațiile familiale, care spulberă clișeele dulcege ale filmelor „de familie” și ale comediei clasice, reinventând subiectul în modul cel mai viu și mai contemporan cu putință.Fiecare are o singură mama care moare o singură dată.
În spectacol, totul e bine când se termină cu bine. În realitate, odată ieșiți pe ușă teatrului, rămâne sentimentul că, într-un fel sau altul în ziua în care îți duci mama pe ultimul drum îi spui Lui Dumnezeu că ai murit și tu…

Despre dramaturg

Dramaturgul Shelagh Stephenson a scris Memoria Apei, în anul 1996, iar în 2000, primea Premiul Laurence Olivier pentru Cea Mai Bună Comedie. Există și o ecranizare a cărții intitulată Before you go, precum și reprezentații ale piesei de teatru în toată lumea.

Memoria apei
• de Shelagh Stephenson.
• Regia: Mihai Brătilă
• Distribuția: Gia Enache, Oana Marinescu, Ana Vînău, Alexandru Manea, Sandu Mustățea, Mariana Ghițulescu.
• Regia: Mihai Brătilă
• Scenografia: Steff Chelaru.
• Lighting Design: Vlad Lăzărescu.

Epilog

„Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă… până se ajunge la o singură mamă, una imensă… Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume!În momentul acela, dacă-ar striga cineva ajutor, cred c-ar fi auzit pe-ntreg pământul. Dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici, aş scrie un bileţel, l-aş pune înăuntru şi l-aş lansa pe mare.
– Mamă – aş scrie – mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit ea. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară… Şi dacă nu a doua oară, poate a treia oară. Şi dacă nici a treia, poate a patra oară. Poate a zecea oară.Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu!„(Iona-Marin Sorescu)
Aceasta este emoția unui festival, aceasta este menirea New Wave Theatre de a pune chip sentimentelor noastre. Este atât de simplu să fugim de noi pentru a ne regăsi cu adevărat.
„Acest festival este o reverență culturală adusă Reșiței și Banatului de Munte, un prilej de a transmite lumii ceea ce caracterizează aceste locuri, toleranță, prietenie, pace, dar mai ales bucuria de a fi împreună prin emoție și speranță, afirmă managerul Teatrului de Vest „după cum afirmă Florin Gabriel Ionescu, organizatorul festivalului.

Radio România Reșița este partener al Teatrului de Vest!