Nouă ne-au rămas amintirile, Andei Călugăreanu, Veșnicia!

Dacă majoritatea semenilor noștri trăiesc copleșiți de agitația vieții, Artiștii au o memorie a inimii mult mai vie, mai smerită în fața amintirilor…

Articol editat de Anca Bălălău, 15 august 2026, 13:50

Actorul arădean, Zoltan Lovas a scris astăzi o mărturisire dedicată celei ce-a fost, pentru multe generații, Anda Călugăreanu, artist iubit și îndrăgit:

‘’Scrisoare către Anda Călugăreanu
Dragă Anda,
Astăzi este 15 august.
O zi care, pentru cei mai mulți, este poate doar o zi de vară. Pentru mine însă, 15 august poartă de ani întregi o tăcere aparte. Este ziua în care, în 1992, ai plecat din această lume și ai lăsat în urmă un gol pe care timpul nu a reușit niciodată să-l umple.
Te-am iubit enorm încă de când eram copil. Aveam un disc de vinil pe care îl ascultam cu emoția aceea curată pe care numai copilăria o poate avea, iar dintre toate cântecele, „O, mamă, tu!”era melodia mea preferată. Vocea ta intra în casa noastră și, fără să știu atunci, intra și în sufletul meu pentru totdeauna.
Ani mai târziu, viața ne-a făcut cunoștință altfel. Ai devenit profesoara mea la facultate. Dar pentru mine ai fost mult mai mult decât atât. Ai devenit, încet și firesc, o prietenă. O prietenă pe care viața mi-a dăruit-o într-un moment în care poate nici nu înțelegeam cât de prețios era acel dar.
Îmi amintesc luna martie a anului 1992. Mi-ai făcut cadou o păpușă de cârpă.
O am și astăzi.
Poate că pentru altcineva ar fi doar o păpușă veche, dar pentru mine este o parte din tine. O țin ca pe o mică relicvă a unei prietenii care nu a apucat să îmbătrânească. Când o privesc, parcă te văd pe tine. Parcă aud vocea ta și parcă timpul se întoarce pentru câteva clipe înapoi, într-o primăvară în care încă nu știam că ne despărțim.
În luna mai a acelui an, am aflat că ești bolnavă.
Și poate că atunci am început să înțeleg că uneori viața ne pune în față despărțiri pe care inima nu este pregătită să le accepte. Nu voiam să cred. Nu voiam să mă gândesc că tu, omul pe care îl iubisem din copilărie și pe care ajunsesem să-l cunosc atât de aproape, ai putea să pleci.
Dar pe 15 august ai plecat.
Ai plecat în eternitate, Anda.
Și de atunci au trecut atâția ani…
Uneori mi se pare că sunt foarte mulți. Alteori, ca astăzi, mi se pare că a fost ieri.
Mă gândesc cât de nedrept este timpul: ne ia oamenii, dar nu ne poate lua amintirile. Și poate că aceasta este forma prin care cei pe care i-am iubit rămân nemuritori. Rămân într-un cântec, într-o voce, într-un obiect păstrat cu grijă, într-o fotografie, într-o amintire care vine pe neașteptate și ne face ochii să se umple de lacrimi.
Tu ai rămas în mine.
Ai rămas în copilul care asculta „O, mamă, tu!” pe discul de vinil.
Ai rămas în studentul care te-a avut profesoară.
Ai rămas în prietenul care a primit de la tine o păpușă de cârpă.
Ai rămas în omul care, după atâția ani, încă îți scrie.
Și poate că, dacă există undeva un loc în care sufletele se întâlnesc dincolo de timp, vei citi această scrisoare și vei înțelege că nu te-am uitat.
Niciodată.
Îți mulțumesc pentru cântec.
Îți mulțumesc pentru blândețe.
Îți mulțumesc pentru prietenie.
Îți mulțumesc pentru darul pe care încă îl păstrez.
Și, mai ales, îți mulțumesc că ai fost în viața mea.
Astăzi, 15 august, mă gândesc la tine cu iubire!
Într-un colț foarte adânc și foarte luminos al inimii mele, acolo unde timpul nu ajunge și unde oamenii pe care i-am iubit cu adevărat nu mor niciodată.
Odihnește-te în lumină, dragă Anda.
Iar dacă vreodată, undeva, vei auzi din nou „O, mamă, tu!”, să știi că este cântecul unui copil care te-a iubit și al unui om care, după o viață întreagă, încă îți spune:
Nu te-am uitat. Te iubesc.
Cu toată dragostea și cu tot dorul,’’-încheie actorul arădean compilația sa de suflet numită azi, Anda Călugăreanu.

La rândul său, actorul şi regizorul Horaţiu Mălăele rememorează clipele trăite în compania Andei:

‘‘Am cunoscut-o de pe vremea studenţiei, cănd ea era cine era, iar eu, Horaţiu Mălăele, un nimeni. Eram uimit de performanţa ei şi de cea a lui Dan Tufaru şi a lui Florian Pittiş. S-a intămplat să ne întălnim în anturajul lui Toma Caragiu. Cu Anduţa am legat o prietenie de nedesfăcut.”

Este Vocea care a pătruns în casele românilor pe undele Radio România, unde pe lângă popularele apariţii de la emisiunile pentru copii şi celebra emisiune “Ora veselă”, Anda Călugăreanu a jucat în piese de teatru radiofonic – „Cheile de aur”, de Eugenia Zaimu – în 1984, „Gâlcevile din Ghioggia”, de Carlo Goldoni – în 1986 şi „Cheia succesului”, musical de Edmond Deda, după “Titanic vals” de Teodor Muşatescu – în 1988.

POVESTEA

Anda Călugăreanu, pe numele real Anca Miranda Călugăreanu, s-a născut la 24 octombrie 1946, la București, fiind de origine armeană, după mamă.

Carlo Goldoni – în 1986 şi „Cheia succesului”, musical de Edmond Deda, după “Titanic vals” de Teodor Muşatescu – în 1988.

După divorţul părinţilor, a crescut alături de tatăl său, un ofiţer, care îi impusese o educaţie aspră şi o înscrisese la lecţii de balet.

A absolvit Liceul ”Dimitrie Cantemir” din București, fiind membră în trupa de teatru a liceului. Tot în perioada liceului, Anda Călugăreanu a început să cânte melodii în limba franceză, din repertoriul lui Adamo şi Aznavour.

Au urmat mai multe examene nereuşite de accedere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică IATC – pe motiv că era prea scundă – , până la admiterea ei, în anul 1984, ea fiind repartizată la clasa actorului Mihai Mălaimare.

În anul 1963, la doar 17 ani, se prezintă la o preselecție pentru un post de solistă la unul dintre ansamblurile Armatei, unde celebrul comedian Mircea Crișan îi remarcă talentul și vocea originală.

Peste ani, Mircea Crişan avea să rememoreze acea întâmplare, care a lansat practic cariera de succes a Andei:

“La unul dintre cele trei ansambluri ale Armatei a avut loc o preselecţie pentru un post de solistă. Comandant peste echipele Armatei era un colonel Costoli. Omul nu a fost niciodată căpitan sau locotenent, ci era din ăia care a trecut de partea trupelor ruseşti şi a devenit erou. Aşa a ajuns din soldat direct colonel. Pentru că ştia să cănte la chitară, i s-a dat postul de conducere în unul dintre ansambluri. Acest post de solistă, de care, de fapt, trupa nu avea nevoie, a fost scos la concurs pentru fiica lui Costoli”.

Anunţul de concurs fusese făcut public, prin urmare, pe lăngă fata lui Costoli s-au prezentat mai multe tinere aspirante la postul de solistă. Printre ele, şi Anca Călugăreanu. După probe, în comisia de concurs s-a spus că aleasă este domnişoara Costoli, iar Mircea Crişan a protestat vehement.

“A fost una, Călugăreanu, fantastică, o căntăreaţă care s-a prezentat precum cele profesioniste, deşi are 17 ani”, le-a spus comedianul colegilor din comisie.

“Pe fata lui Costoli o cunoşteam de mică şi ştiam căt talent are. Am insistat să se facă alegerea corectă. Pe Călugăreanu am considerat-o artistă egală cu mine, deşi era abia o debutantă. Aşa a fost angajată Anca Miranda Călugăreanu. Tot eu am insistat să-şi schimbe numele în Anda, pentru a evita cacofonia. De aceea mi-a spus mereu „naşule”, povestea Mircea Crişan.

La început a cântat sub îndrumarea compozitoarei Camelia Dăscălescu, apoi a absolvit cursurile de Artă Dramatică ale Şcolii Populare de Artă din Bucureşti.Nu a rămas prea mult în ansamblul Armatei, acesta fiind desfinţat – din cauză că nu toate spectacolele şi, deci, şi încasările, ar fi fost declarate oficial -, însă a fost promovată în emisiunile Radiodifuziunii – unde a realizat şi numeroase înregistrări -, talentul său fiind imediat remarcat de public.

În februarie 1965, Anda Călugăreanu debutează la Televiziunea Română, în cadrul unui spectacol de varietăţi, în care artista a interpretat piese din repertoriul lui Salvatore Adamo, pe care a reuşit să-l imite foarte bine.

În acelaşi an, debutează discografic, cu un single ce a cuprins patru piese din repertoriul francez şi tot în 1965, a debutat şi în muzică, alături de formația ”Sincron”, condusă de Cornel Fugaru, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti.

Remarcabilul ei talent i-a adus şi invitaţii în emisiuni de televiziune realizate de Alexandru Bocăneț, Valeriu Lazarov și Tudor Vornicu.

La 22 mai 1966, Anda apare în celebrul show TV “Omul şi camera”, realizat de Valeriu Lazarov şi premiat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Elveţia.

Aici a format, alături de actorii Dan Tufaru și Florian Pittiș, un trio muzical de excepţie, care a însufleţit programele de divertisment TV realizate de Alexandru Bocăneț, şi tot aici a realizat cuplete de neutat alături de inegalabilul Toma Caragiu, sau duete de calitate alături de actorul Horaţiu Mălăele.

La 7 mai 1967 a participat la prima ediţie a Concertul de prime audiţii cu premii al Radioteleviziunii, unde a interpretat piesa “Cântecul nostru e-un cântec fermecat”, de Ludovic Diţi, în duet cu Mihai Dumbravă.În anul 1966 cunoaşte consacrarea, după participarea la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia”, unde a interpretat patru piese, cu mare priză la public – “Adio” de Nicolae Kirculescu, “Inimă, inimă” de Laurenţiu Profeta, “Nu te supăra” de Paul Ghentzer şi “Păi vezi cum eşti” de Emanoil Ionescu – şi unde a primit Menţiune pentru Interpretare.

În anul 1968, datorită popularităţii sale, Anda Călugăreanu, alături de Luminiţa Dobrescu şi Mihaela Mihai, reprezintă România, în cadrul celei de-a II-a ediţii a Festivalului Internaţional Cerbul de Aur de la Braşov, unde este distinsă cu Menţiune.

Tot în anul 1968, obţine Premiul I la Festivalul prieteniei de la Berlin, locul I la Festivalul Polbit de la Budapesta, şi Prmiul III la Festivalul mondial al tineretului şi studenţilor de la Sofia.

La 22 decembrie 1970, în cadrul “Concursul Naţional de Creaţie de Muzică Uşoară – Bucureşti ’70” – cunoscut şi sub numele de Concursul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă – Bucureşti 1970 – artista a fost distinsă cu Premiul Discului de muzică uşoară românească pe anul 1969, pentru albumul “Anda Călugăreanu” apărut la Electrecord.

În perioada 7 – 12 iulie 1972, Anda Călugăreanu, alături de Dida Drăgan şi Marina Voica alcătuiesc echipa României ce ne-a reprezentat în cadrul celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului Internaţional al Cântecului de la Knokke.

La Festivalul Mamaia ’72 a obţinut premiul de popularitate pentru piesa “Ce tânăr eşti”, muzica Radu Şerban, text Aurel Storin, Premiul II pentru melodia “În rândul patru”, muzica Temistocle Popa, text Mircea Block, a obţinut o menţiune specială pentru Interpretare şi a susţinut un recital.

La următoarea ediţie, „Mamaia ’73”, a obţinut Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor pentru melodia “Tinerii”, muzica Marius Ţeicu, pe versuri de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu.

După anul 1973, a abordat şi piese din repertoriul muzicii folk, o pasiune aparte a artistei, şi a participat la spectacole de muzică şi poezie, inclusiv la spectacolele Cenaclului „Flacăra”, colaborând îndeaproape cu Florian Pittiș, Dan Andrei Aldea şi Mircea Vintilă.
A participat la numeroase turnee în țară și peste hotare – Bulgaria, Germania de Est, Germania de Vest, Israel, fosta Iugoslavie, Polonia, Rusia, Ungaria, etc. – şi s-a remarcat şi în activitatea componistică, punând pe muzică versurile unor poeți consacrați.

Anda Călugăreanu a dat glas, în stilul ei unic, unor piese remarcabile precum ”N-am noroc” şi „Cheamă-mă” – compozitor Ion Cristinoiu, „Nu te supăra” şi „Cu viaţa nu glumi” – Radu Şerban, „Portocala” – Marius Ţeicu, „Nu te-nţeleg” – Vasile V. Vasilache, „Micul prinţ” – Nicu Alifantis, “Acuarela” – Fromi Moreno, “În rândul patru” – Temistocle Popa, “Mi-a ieşit în cale un băiat” – Gelu Solomonescu, “Poveste de iarnă” – Camelia Dăscălescu, “Revino” – Cornel Fugaru, sau cele interpretate la Cenaclul „Flacăra” – „Tăcut”, „Seara” şi „Bocet” – pe versuri de Adrian Păunescu, „Noi nu” – versuri Nicolae Labiş sau „De bine, de rău” – versuri Ion Nicolescu.

Anda Călugăreanu s-a remarcat pe scena Teatrului Mic din Bucureşti, fiind distribuită, în anul 1977 în musicalul „Meșterul Manole”, a apărut în anii ’80 în mai multe spectacole de muzică și poezie, alături de Leopoldina Bălănuță și de Mitică Popescu, iar în anul 1984 s-a aflat, alături de Mitică Popescu, în distribuţia unui alt musical, intitulat chiar „Mitică Popescu”, semnat de Nicu Alifantis, după piesa cu același nume de Camil Petrescu. În anul 1981, Anda Călugăreanu s-a aflat pe scena de la “Nottara”, în piesa “De ce dormi, iubito ?”, unde l-a avut partener pe Horaţiu Mălăele, iar la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale”, a jucat în „Clovnii”, regia Mihai Mălaimare – 1988 şi în „Mantaua”, de Gogol, regia Mihai Mălaimare – în 1989.

Ea s-a aflat şi pe scena Teatrul Ţăndărică în „Prinţesa şi ecoul” – 1975, „Râsul unei nopţi de vară” – în 1976 şi în „Jocuri de poeţi, jocuri de copii” – în 1980, dar şi la Teatrul Ion Creangă, în „Extemporal la varietăţi”, regia Cornel Todea – în 1987.

Şi-a împrumutat vocea personajului Oache din filmul „Maria Mirabela” – 1981 – şi „Maria Mirabela în Tranzistoria” – 1989, ambele regizate de Ion Popescu-Gopo dar şi în Rămăşagul” – în 1985 – şi în “Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor” – 1988. A fost distribuită, de asemenea, în filme precum „Bietul Ioanide” (1979), „Stop-cadru la masă” (1980) şi „O zi la București” (1986).

După anul 1985, a mai apărut în emisiuni de divertisment TV memorabile, alături de artişti precum Dem Rădulescu, Horaţiu Mălăele sau Mitică Popescu.

În anul 1987, Casa de discuri ”Electrecord” a produs LP-ul intitulat „Anda”, pe muzica lui Nicu Alifantis şi în aranjamentul orchestral al lui Doru Căplescu.

În perioada 1990 – 1992, Anda Călugăreanu a prezentat emisiunea matinală TV pentru copii ”Club Anda”, la TVR 1, alături de păpuşa Omidé, iar în anul 1991 a realizat turnee în Canada și în SUA.

În ultimii ani de viaţă a fost profesoară de actorie şi avea în proiect imprimarea de discuri speciale cu muzică pentru copii, a unui disc cu muzică uşoară dar şi alte planuri pentru emisiuni TV.

Ultima înregistrare la radio a Andei Călugăreanu, la „Unda veselă”, a fost în februarie 1992, în „Fericirea de a fi cal”, de Cornel Sofronie, redactor Silvia Cusursuz, regia artistică Ion Vova.

Anda Călugăreanu a trecut la cele veşnice, la 15 august 1992, la doar 45 de ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.

Nouă ne-au rămas amintirile și regretele, Andei Călugăreanu, Veșnicia!

Urmărește-ne și pe Google News