Petru Galiș: ”Mi-e dragă Reșița cu reșițeni cu tot”

Când canicula se topește și nu ne topește, înseamnă că Maestrul Petru Galiș s-a întors Acasă!

Articol editat de Anca Bălălău, 1 iulie 2026, 08:03

O seară de iunie ce a privit prin vitraliile sufletului imaginea unui Artist întors după 60 de ani în orașul său de suflet cu o expoziție, pentru mulți din cei prezenți evenimentul anului 255 al Reșiței.Foști colegi de școală, foști studenți, jurnaliști și tineri artiști au înfruntat canicula pentru o întâlnire, cel puțin pentru cei foarte tineri, a vieții lor la Centrul Cultural „Scoala Pittner”din Reșița cu Maestrul!

Un dialog al generațiilor sub aura unei emoții comune, amintiri mărturisite în aceeași cheie muzicală a sufletelor, personalități culturale, dascăli, oameni care nu au venit să dea o sentință, să judece, ci au venit parcă la cuminecarea spiritului făcând reverența de onoare unui om care a întemeiat arta plastică la Reșița.

’’Petru Galiş este, fără îndoială, un raţional elevat, un subtil capabil să manifeste concomitent capacităţi analitice surprinzătoare, dar şi un pronunţat simţ al sintezelor. El devine un veritabil performer atunci când se complace în duetul graţios al finisărilor irizaţiilor structurale miniaturale, dar şi atunci când, cu o dezinvoltură de virtuoz sensibil, inventează „neterminări” programat terminate.

Este, de asemenea, interesant şi omul în asociere cu artistul, deoarece Petru Galiş are un neobişnuit mod de a se avânta într-un joc frumos al vorbei, fie că este o rostire despre sine, despre opera sa, sau despre o alta, de exemplu cea a unui maestru mult admirat.

Caligrafiind cu graţie, artistul ajuns la deplină maturitate, îşi orientează acum forţa lucidă a debutului de altădată spre sublimări discrete. Fără îndoială, există în lucrările lui de azi o eleganţă care ţine de linie, culoare, structură. În acelaşi timp, existenţa compoziţională evidenţiază, în complexitatea unui context personal, un fel de ordonare rafinată specifică, în care Petru Galiş excelează.Disimulat adesea sub masca „cuminţeniei”, artistul leagă cu subtilă luciditate virtutea unui modernism marcat de nostalgii, cu eleganţa voit calofilă a facerii iscusite şi a jocului controlat’’,îl mărturisește ochiul critic al pictorului Ciprian Radovan

’’Vin cu mare plăcere acasă la Reșița, mă bucură mult întâlnirea cu cei prezenți aici.Este un fel de întoarcere a Fiului Risipitor, fiindcă cea mai importantă bucată a biografiei mele s-a petrecut la Reșița, de la 20 la aproape 50 de ani, eu aici mi-am câștigat prietenii, cariera și regăsesc chipuri pe care le cunosc.Am avut noroc că am predat o materie în care puteam să mă fac îndrăgit de copii, acesta este unul din noroacele mele. Eu de fapt m-am născut duminica și se spune că cei născuți duminica sunt oameni norocoși și eu la fiecare bifurcație am ales drumul corect. Mi-e dragă Reșița cu reșițeni cu tot și îi poftesc să vină să vadă expoziția mea ce cuprinde două proiecte pe care le-am început acum 60 de ani și iată că le continui,’’ ne-a declarat Maestrul Petru Galiș.

Vernisajul a fost un preludiu la Zilele Reșiței, și, după cum s-a mărturisit Dorinel Hotnogu, consilierul cultural al primarului Ioan Popa, ’’după 60 de ani de relație cu Reșița, a fost un moment bun să sărbătorim orașul și pe unul dintre locuitorii săi, mai ales că Maestrul Galiș trăiește în Timișoara’’.

De asemenea, Dorinel Hotnogu a adus mulțumiri celor prezenți subliniind aportul managerului Muzeului Banatului Montan, Livia Magina, care a sprijinit realizarea acestei expoziții ce reprezintă un itinerar artistic al operelor lui Petru Galiș și reunește două direcții artistice care i-au însoțit constant parcursul creator, respectiv heraldica și colajul.

Petru Galis a urmat Facultatea de Arte Plastice a Universităţii din Timişoara și este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din anul 1979. Nu a lipsit de la niciun salon anual de artă al U.A.P. Grafician heraldist, atestat de comisia de specialitate a Academiei Române,Petru Galiș este cunoscut atât pentru picturile sale în ulei pe pânză, cât și pentru contribuțiile sale valoroase în domeniul heraldicii. De-a lungul timpului, a realizat peste 30 de steme oficiale ale unor localități din România, publicate în Monitorul Oficial.

De-a lungul carierei sale a participat la manifestările „Salonik – Capitală Culturală Europeană” (1997), la simpozioane şi tabere de creaţie în Serbia, Ungaria, Germania, Norvegia, Grecia, Belgia şi România (aprox. 60 de evenimente).

Este bursier al landului Saxonia la Wiepersdorf în 2000 pentru proiectul „Despre Bani”.

De asemenea este premiat de Comunitatea Europeană la jubileul Assemblee des Regions Europeenes la Anvers în 1999, pentru afiş.

A dobândit premiile Wolfsberg – Reit im Winkl și este laureat cu premiul „Pro Cultura Timisiensis” în 2010.

Are lucrări în colecţii de stat şi private din Europa, Asia şi America.

Urmărește-ne și pe Google News