In memoriam, Amza Pellea!

”…Sînt excesiv de sensibil (…) la ceea ce se spune despre munca mea, despre felul cum sunt considerat. Când mă lovesc de neîncredere, când sunt singur, îmi lipsește ceva care curmă în sufletul meu orice inițiativă. Nu cer deloc să fiu măgulit, sau cineva să-mi spună:”mi se pare că așa ceva e frumos”, când i se pare că e urît. Nu. Doresc o sinceritate inteligentă pe care să n-o irite înfrîngerea. O sinceritate care, când voi suferi o înfrîngere a șasea oară și în momentul când curajul m-ar părăsi, să-mi spună: ”Încearcă totuși a șaptea oară !”
Vezi tu, de acest ajutor neînsemnat nu mă pot lipsi.”mărturisea pictorul olandez Vincent Van Gogh.
Acesta este motivul pentru care am ales să merg cu tălpile goale pe potecile pline de iarba verde a cuvântului, fiindcă duc mai aproape de Dumnezeu. Cele bătătorite de de breaking-news sunt sterpe și reci, sunt goale de emoția și adăpostul cuvântului care zidește.

Articol editat de Anca Bălălău, 12 decembrie 2024, 15:26

Astăzi, în căutarea unui suflet ce veghează România, Amza Pellea, actorul, omul, românul, un simbol al Teatrului Românesc la 41 de ani de la plecarea sa la Dumnezeu.

‘’ 41 de ani de când ai plecat puțin…
Pe fereastra asta intră soarele rar si pentru puțin timp. Astăzi strălucește
…
Tata când era bucuros, de drag, îmi făcea cu ochiul
Mulțumesc, iubitul meu.’’ -se mărturisește distinsa fiică Oana Pellea.

Tot astăzi, oamenii din Băilești își dau întâlnire la Fântâna lui Amza să bea o gură de apă în amintirea lui căci, ultima dorinţă a marelui actor iubit de un popor întreg, rostită pe patul de moarte, a fost ca oamenii să-i sape o fântână la Băilești și să-şi potolească setea dintr-o fântână care să îi poarte numele…
An de an, pe 12 decembrie, la Băilești, se organizează ‘𝗦̧𝗶𝗿𝘂𝗹 𝗹𝘂𝗺𝗶𝗻𝗶𝗶 𝗹𝘂𝗶 𝗔𝗺𝘇𝗮’ – băileștenii cu candelele aprinse pleacă de la troiţa sa din centrul Băileştiului, trec pe la Fantâna lui Amza și merg până la Casa Memorială Amza Pellea unde aprind o candelă. Un gest pentru Amza, cel care ne-a luminat atâţia ani sărbătorile de iarnă şi, care, astăzi ne lipseşte foarte mult,
Spun bătrânii că ori de câte ori Amza se simțea trist, bolnav sau îl apuca dorul de Băilești, ruga prietenii să îi aducă la București o sticlă de apă din Băilești ….

𝗕𝗮̆𝗶𝗹𝗲𝘀̦𝘁𝗶, 𝟭𝟮 𝗱𝗲𝗰𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟰, 𝗼𝗿𝗮 𝟭𝟳.𝟬𝟬, 𝗦𝗶𝗿𝘂𝗹 𝗟𝘂𝗺𝗶𝗻𝗶𝗶 𝗹𝘂𝗶 𝗔𝗺𝘇𝗮 𝘃𝗮 𝗮𝘃𝗲𝗮 𝘂𝗿𝗺𝗮̆𝘁𝗼𝗿𝘂𝗹 𝘁𝗿𝗮𝘀𝗲𝘂: 𝗙𝗮̂𝗻𝘁𝗮̂𝗻𝗮 𝗹𝘂𝗶 𝗔𝗺𝘇𝗮, 𝗧𝗿𝗼𝗶𝘁̦𝗮 𝗱𝗶𝗻 𝗣𝗮𝗿𝗰𝘂𝗹 𝗧𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘀̦𝗶 @Casa Memorială Amza Pellea

Amza Pellea a jucat în film şi teatru roluri care descriau fiecare român, de la Decebal, Mihai Viteazul, Ipu sau Nea Mărin.

A pus în temelia culturii române sămânţa care să prevestească vlăstari, indiferent de vreme sau vremuri, aşa cum spunea: „Eu am vrut să demonstez că un actor poate juca orice, că poate fi credibil şi într-un voievod şi într-un ţăran şi într-un om slab şi într-un om puternic şi într-un borfaş şi într-un jurist. Omul care m-a marcat pe viaţă a fost profesorul meu din Institut, Mihai Popescu. El mi-a făcut la un moment dat următoarea teorie: Dacă Dumnezeu, sau natura, sau în cine te crezi tu, ţi-a dat posibilitatea să faci o adunare de oameni să te asculte, atât de concentrat încât să uite pentru două ore de ei înşişi, eşti obligat să faci meseria asta, indiferent de sacrificiul pe care ţi l-ar cere.”.

„De dragul tinereţii, Amza Pellea a fost dascăl la Institut – adorat de studenţii pe care şi el îi iubea ca pe copiii lui – fără să se intituleze profesor universitar”, povestea îndrăgita actriţă Sanda Toma.
Oamenii au nevoie de exemple, de modele şi ei caută – de fapt se caută pe ei înşişi, aşa cum s-ar dori, buni şi frumoşi, într-o imagine ideală – pe scenă!
Acum 41 de ani, poporul acesta se îndolia cu plecarea lui Amza și peste puține ore cu plecarea lui Nichita Stănescu. Parcă o gheară străină smulgea sângelui românesc vocea și rostirea nemuririi sale.
Amza Pellea este reperul inteligenței și umorului curat românesc și rămâne de-a pururi nobilul artist care ne-a pus nume, un nume pe care trebuie doar să-l merităm.
Veșnica sa pomenire!