[FOTO] Vasile Şeicaru împlinește astăzi 66 de ani, în buletin, fiindcă sufletul său este diapazonul celor mai frumoase trăiri și sentimente ce nu au vârstă

Vasile Șeicaru este un cântăreț și autor român de muzică folk. Născut la 10 iulie 1951 la Galați, Vale  împlinește astăzi 66 de ani, în buletin, fiindcă sufletul său este diapazonul celor mai frumoase trăiri și sentimente ce nu au vârstă. Generații întregi au crescut, au iubit și au suferit pe muzica lui, oameni care-l poartă în suflet și-l ocrotesc cu gânduri frumoase.  Vasile Șeicaru este un om a cărui poveste de viață este una scrisă cu note muzicale, iubire, suferință și speranță, este omul cu chitara care ne plămădește lacrima cu bucuria menestrelului primit în casa inimilor noastre.

Astăzi îi urăm La mulți ani!

Niciunul dintre noi nu rămânem prea mult în viața asta și trebuie să ne bucurăm, să spunem adevărurile din inima noastră, să fim buni, să fim copii, să facem lucruri ciudate, să iubim și să iertăm-să ne bucurăm de viață. Și ne bucurăm de viață în această zi alături de Vasile Șeicaru

Întâlnirea noastră este ușor atipică, radioul nu e ceva nou, dar oamenii de aici sunt extraordinari , nu mai recunosc aproape nimic de aici, sunt atât de frumoși  și de tineri încât eu mă simt senzațional .

Radio România Reșița are doar 21 de ani…

Acesta este un lucru tare bun când vezi că după atâția ani de carieră ești invitat într-un loc în care nu ai crede că muzica ta e la mare căutare, iată că eu mă bucur de faptul că sunt invitat de voi .

Avem ultimul tău album la radio, dar să ne aruncăm în valuri și să începem cu primul val din viața ta-copilăria

Începe pe o căpiță de lemne în curte , aceea a fost prima scenă a mea , pe la 10 ziceam că am trupă cu o tobă de pionieri, un cinel făcut, la șantierul naval , dintr-o bucată de aramă cu niște maracase din niște cutii de plastic în care pusesem orez, chitara mea care avea 4 corzi din șase…  la mare modă era Adamo și aveam impresia că sunt ca el și-i cântam melodiile. Toată nebunia asta de cântăreți francezi din perioada aceea și să nu mai spunem că în anii aceia s-a născut cea mai mare trupă a tuturor timpurilor Beatles. Am gustat acele vremuri și aveam impresia că și eu sunt hippie sau flower power… ne imaginam că suntem acolo, în loc să avem o pereche de blugi tociți de la sine îi toceam noi , îi decupam și puneam din capoadele bunicilor petice și credeam că suntem hippie.

Semnele ni se dau dacă realizăm că iubirea este de natură Divină !

Și se întâmplau toate astea, undeva la Galați, pe malul Dunării…mergeai la Dunăre sa faci baie, la Istru…

Da, mergeam deseori la pescuit ținând undița în mână și asistam la lansarea unor piese celebre ale celor de la Beatles.Nu voi uita acest lucru cât trăiesc, pentru că le auzeam la Radio România , era un difuzor pe un vapor în regim hotelier acolo , Libertatea se numea…a fost dat  și acum este unul din cele mai de lux yachturi din lume

Vasile ai prins peștișorul auriu?

Chiar dacă l-am prins tot s-a uitat urât la minecrezând că îi cer averi și nu , de exemplu, un bilet la teatru.S-ar putea să-l fii prins, dar să nu-l fii băgat eu în seamă , însă e bună întrebarea, pentru că asta ar trebui să te îndemne la viață.

Ce i-ai fi cerut ?

Depinde când, în perioada când eram puștan sau acum?

Când erai puștan și acum.

Când eram puștan cred că nu știam ce să cer, însă aveam educația legată de Dumnezeu de la părinți , încât puteam să spun prin alte cuvinte-Doamne dă Tu ce trebuie să cer, poate Ști mai bine decât mine decât știu eu să cer la vârsta asta…

Singur la părinți?

Mai am un frate, antrenor emerit de înot, a fost și campion la 200 m spate. Eu am terminat facultatea de sport cu specializare tot în natație, însă am făcut atletism de performanță -800-1500 m. Am fost coleg de bancă cu Fița Lovin-campioana mondială la cross.

Când ai cântat prima dată cu un public în fața ta?

Dacă considerăm public și colegii mei de școală, cred că în școala generală prin clasa a VII-a și prima mea trupă se numea Atletic , aveam chitări electrice, făcusem rost de o stație cu un singur difuzor , trei chitări și un microfonși reușeam să ținem câte un concert pentru elevi și cântam și la serile de dans.Mai târziu am avut 2 stații, după aceea trei și cântam la studenți, unde veneau 2000 de oameni.A doua trupă a fost Grup 17, pentru că aveam 17 ani, după care în anul 1968 m-a descoperit Puiu Crețu de formația Cristal și atunci s-a schimbat viața mea. Puiu Crețu a fost o adevărată școală de muzică.

Din anul 1978 ai ajuns la Cenaclul Flacăra…

A trecut Adrian Păunescu pe la Galați cu emisiunea „De pe marea scenă pe micul ecran” am mers și eu cu formația mea cu piesă: Memento-de ce se moare pe pămân , după cutremurul din 1977, întrebarea asta obsedantă…

Și ați găsit răspunsul?

E greu să găsești un răspuns la așa ceva … de fapt nici nu ar trebui să îți pui întrebări de ce se moare … după ce am cântat piesa Păunescu a cerut să știe dacă solistul știe să cânte folck și au urmat 2 răspunsuri, unul al meu și unul al lui Puiu Crețu.Eu am spus da, el a spus nu. Poetul a început să râdă și am cântat o piesă legată de Galați-Colindul Dunării și Păunescu a spus că acest cântec va fi un șlagăr și mi-a dat de ales să vin a doua zi la ora 7 la autocar sau să rămân profesor de sport în Galați.

Unde vă gasea vă înrola în armata lui de artiști.

Știa să se ridice sau să se coboare la nivelul fiecărui interlocutor. În turnee citeam, spune cine mai citește acum, atunci era la mare modă Octavian Paler …țineam cartea în stânga, umezeam degetele și-i dădeam pagina, așa citeam.

Și după aceea făceam și compilații pe baza subiectului cărții citite

Exact.Am citit și Ionel Teodoreanu , cărți care m-au mișcat…

Anii mei tineri au sunat a cântec…

Superb.Personajul principal masculin din Lorelei când eram puști îmi spunea ceva și mai târziu îmi spunea altceva , pe la 40 de ani, când am recitit.

Ai cântat o perioadă și cu Ștefan Hrușcă.

Da, asta s-a întâmplat după Cenaclul Flacăra, noi nu am stat până la sfășitul cenaclului, nu știu ce înseamnă Totuși iubirea , eu am plecat în anul 1984, cu un an înainte de incidentul de la Ploiești și am plecat cu mare scandal . Hrușcă mi-a zis-dacă tu pleci eu ajung înaintea ta la gară și a plecat, însă mai târziu nu a știut să-i explice lui Adrian Păunescu că nu eu l-am luat de la cenaclu

Dar v-ați împăcat?

Cu Adrian Păunescu ? Da, într-un târziu da.După revoluție pentru că și-a dat seama că eu am avut dreptate.Eu l-am înțeles.Aveam cel puțin 10 șlagăre absolute împreună cu Ștefan Hrușcă, nu puteai să vorbești de Cenaclul Flacăra fără aceste șlagăre

Toate Ceaiurile din liceu le făceam cu aceste melodii…

Lumea nu știe cum se creau cântecele acestea …nu luam cartea din raft și să o rșsfoim căutând poezia, nu. Se lucra direct cu poetul. Exista momentul când poetul punea ochii pe om și tu trebuia să fii pregătit , să nu mai ai timp de mâncat, de dormit trebuia să te rogi Lui Dumnezeu să ai inspirația necesară pentru a face muzica pentru poezia pe care o dicta sau o scria singur Păunescu

Ai mai trăit asemenea momente după Adrian Păunescu?

Da, dar nu că poeții mi-ar fi propus același stil, ci pentru că le-am spus cum lucram eu cu Adrian Păunescu și au fost de acord să lucrăm la fel, așa am lucrat cu George Țărnea ,de exemplu și Dan Verona.

George Țărnea a scris o poezie de dragoste absolut extraordinară!

Da și a murit într-o sărăcie lucie și din nefericire a fost catalogat drept poet comunist, din păcate. Să nu uităm că Horațiu Mălăele îi recită versurile din cartea Poeme supărate rău, citind cu talent printre rânduri.

Cu o zi înainte de a muri așa am văzut-o într-un loc uitându-se la mine…

Dacă tot vorbim de poezie, la tine când a venit prima dragoste,Vale?

Eram cu chitara în mână și cântam la liceul de artă din Galați elevilor, fiind în juriu la un concurs de frumusețe și bineînțeles că eu cântam tot ce era la modă și am văzut o fată foarte frumoasă care a și câștigat-având pile în juriu- și pe lângă premiu a mai primit un bonus, adică un dans cu mine, de fapt ea a cerut să danseze cu mine . A fost dansul, a fost nebunia aceea de fluturi în stomac și țin minte și acum hainele în care era îmbrăcată, culorile …și după ce am picat primul examen la facultate și am plecat în armată tot pe ea o aveam prietenăși Gina, așa o chema, îmi trimitea în fiecare zi 2 scrisori. Am făcut armata la Timișoara, eu am cerut fiindcă am zis că așa merit.Am cerut să nu primesc permisie sau ieșiri în oraș. În afară de asta să mă trezesc cu o oră înaintea colegilor să pot să alerg, ca să pot să intru la facultate.Comandantul mi-a propus să dau la școala de ofițeri, dar am spus nu, fiindcă eu sunt un răzvrătit…

Și Gina?

Gina în final a făcut o greșeală, eu încă nu eram un cântăreț cunoscut, ea a intrat la medicină și-și dorea altceva, și-a dorit un partener de viață medic și s-a măritat cu un medic și eu am fost lăsat de izbeliște… îți dai seama ce suferință am trăit.

Mai ști ceva despre ea?

Da, știu i-a murit partenerul de viață, trăiește în Suedia și după ce mi s-a întâmplat mie ce mi s-a întâmplat în 2006 cu Gabi, a venit crezând că o iau… ea a crezut că da, dar murise fiorul, povestea

Pe Gabi cum ai cunoscut-o ?

Pe Gabi am cunoscut-o în anul 1978, ea era ghid la Costinești avea 22 de ani și terminase germană-engleză și limbi nordice.Eu cântam la Forum, după ce placasem de la Ring unde cântam la 3000 de oameni la dans, cântam colajul Beatles și ea știind la perfecție germană, engleză, etc s-a așezat pe marginea scenei și în timp ce cântam m-a tras de blugii aceia evazați și mi-a spus –ce cânți tu acolo?

Eu revoltat am cerut să fie dată afară … s-a speriat și a plecat în ultimul rând, picior peste picior cu mâinile încrucișate… sunt imagini pe care nu le voi uita.Cu o zi înainte de a muri așa am văzut-o într-un loc uitându-se la mine… au fost două imagini pe care nu le voi uita niciodată-atunci și cu o zi înainte de a muri.

Începutul și sfârșitul, dacă am ști să înțelegem. Semnele ni se dau…

Semnele ni se dau dacă realizăm că iubirea este de natură Divină !Nu putem interveni , am înțelege multe lucruri.

Gabi a  fost marea ta iubire?

DA!

Când te uiți în ochii copilului tău îți dai seama că nu ai dreptul să-l judeci

Și aveți un fecior

Avem un fecior care a primit o educație faină, dar cred că ne-am dorit prea mult de la el. Ne-am dorit un copil care să știe să cânte la pian, un copil care să știe să joace fotbal, baschet, să știe să danseze..

Să fie vorbitor de 2 limbi străine, sa nu zgârie blocul, așa facem ca părinți…

Exact. Asta a și făcut și nu a fost în regulă și am aflat mai târziu tot de la el când ne-a spus-m-ați întrebat dacă vreau? Măi omule ai făcut ceva senzațional. Asta s-a întâmplat. Veneam din turneu și el îi cunoștea pe Ducu Bertzi, Victor Socaciu, le asculta muzica, așa a cescut.

Uneori crescând cu principii, cum spuneai cu rugăciune, cu credință …te simți izolat, dar îți revii, uite întâlnești oameni catine… ca alții și nu ești singur.

Când te uiți în ochii copilului tău îți dai seama că nu ai dreptul să-l judeci, cu toate că ești convins că i-ai dat ce este mai bun , dar s-ar putea să aibă partea lui de dreptate. Unde a fost libertatea copilului de 6-7 ani de a alege?Mai târziu este obligatoriu să te implici în viața lui sentimentală, fiindcă nu te poți opri.S-ar putea să nu se întâmple la toată lumea, dar ești tentat să o faci.

Aviz părinților cu copii mici.

Exact.

Ai fost fericit. Ce înseamnă fericirea pentru tine,Vale?

Care este scopul obținerii ei? Dacă tu poți spune, eu ți-aș putea răspunde la întrebare.Fericirea nu este un concept, nu este măcar un sentiment sau o dorință dusă până la extremis. Îți dorești să fi fericit neștiind ce înseamnă asta.Am aflat în viața asta că între creier, conștiință și memorie , ai crede că în momentul când te naști, creierul naște conștiința, nu. Conștiința primește un creierpe care trebuie să-l folosească. Tot ce se întâmplă în viața noastră de zi cu zi, e pus undeva și nu se pierde absolut nimic, memoria nu se pierde , noi pierdem instrumentul de manifestare-neuronii.Eu din când în când mă uit în spate și mă las surprins, ăsta-i racul, mă las surprins de filmul pe care l-am trăit.Ceea ce am trăit eu,  legat de ieri, este un film.Ce se întâmplă mâine este o închipuire. E o nebunie să spui că viața este doar ce trăiești acum.Depinde ce lași în urmă, tu poți să trăiești o viață de chin, dar contează ce ai lăsat.

Vale dacă te-ar suna acum Mihnea, fiul tău ce ți-ai dori să îți spună?Unde este acum?

A făcut la Hanovra o facultate, la ora asta este un roker autentic, are părul lung și concepții de viață extraordinar de faine, Gabi avea părul scurt și breton până la sprâncene, noi bărbații părul lung.

Și chiar mi-aș dorii să îmi spună – băi fraiere încep să te înțeleg, că de iubit nu am încetat niciodată.Dar încep să te înțeleg pentru că și tu în sfârșit mă înțelegi pe mine.Lasă-mă să visez!

Dar dacă tu ai vrea să îi spui ceva, ce i-ai spune lui Mihnea?

Un fel de a-i cere iertare, o discuție cu ce am oferit eu în perioada aceea, având în vedere că în anii 80 eram pe val și nu creștea nimic la umbra mea , când ieșeam din casă, de fiecare dată, erau oameni la poartă

Dar Gabrielei i-ai spune ceva acum?

Imaginea ei este foarte estompată, sunt 12 ani și se estompează din ce în ce mai mult. Mi-e teamă să nu vină momentul în care să îi uit imaginea definitiv , dar nu se va întâmpla niciodată, sunt complet convins, însă nu mai este atât de mare durerea cum a fost atunci. Nu sunt un om să mă închid într-o iubire, drumul meu e foarte deschis.

Cred că asta și-ar dori și Gabi.

Sigur, noi am fost niște oameni foarte normali.Știu că în entitatea aceea de lumină o să ne întâlnim!

Vale, acum ne întoarcem la peștișorul de aur, de care făceam vorbire la început.Ce i-ai cere?

Mă tot gândesc ce i-aș putea cere… ce pot eu să-i cer, n-aș cere lucruri de pe lumea asta… m-aș uita la el, i-aș cere o privire prietenească și l-aș invita la o bere . Aș vrea să-l atrag către mine.

Eu l-aș chema în acvariul meu sufletesc plin de lacrimi…îți mulțumim Vasile Șeicaru. Muzica ta se ascultă la Radio România Reșița. Un gând pentru ascultătorii și cititorii noștri.

Bucuria mea până la final este ca într-o seară de concerte eu cu cântecele mele , voi cu sufletele deschise pentru a le  primii. Dacă ți se aud pașii la final, când pleci din scenă, ceva nu e în regulă și nu trebuia să fi mers până acolo. M-aș uita în ochii lor și le-aș spune-Nu vă lasați păcăliți!

La mulți ani, Vasile Șeicaru!

Anca Bica Bălălău