iamges

M-am săturat; m-am săturat şi am obosit să tot vorbesc în van. O fac de atâţi ani, că nici eu nu le mai ţin socoteala. Le-am pierdut şirul şi rostul. Nu e deloc plăcut să constaţi la un moment dat că în tot ceea ce spui ai dreptate, ţi se dă dreptate, dar lucrurile rămân neschimbate. E frustrant să constaţi că tot ceea ce ai făcut şi ai spus, are acelaşi efect precum frecţia cu apă sfinţită la un picior de…lemn.
Acum 25 de ani am reacţionat şi eu furibund, asemeni majorităţii românilor la spusele lui Brucan: ”Stupid people, abia peste 20 de ani veţi înţelege ce este democraţia!”. Utopie, blasfemie, e nebun, sunt câteva din cuvintele folosite în acea perioadă de români, solidari împotriva politologului catalogat drept comunist. Nu puteam să acceptăm atunci aşa ceva, deh, eram pe cai mari. Din păcate avea dreptate şi mulţi dintre noi începem să-i dăm dreptate abia acum după 25 de ani, nu după 20, când constatăm că nici 20 de ani de acum încolo nu ne-ar fi suficienţi să înţelegem democraţia.
Pe fond, nu despre democraţie era vorba, ci despre capacitatea românilor de a inţelege cu adevărat unde au fost, unde sunt şi unde vor să ajungă. De asemenea, nu despre prostie cred că putem să vorbim, ci mai degraba despre un soi de ignoranţă generată tocmai de inteligenţa nativă, dar nu suficient educată a poporului. Cred că Brucan avea totuşi dreptate când a afirmat că abia peste 20 de ani vom înţelege democraţia. Partea proastă e că nu ne-a spus când să pornim numărătoarea.
Încerc să mă rup de realitatea înconjurătoare: O clasă politică fără o doctrină aplicată; cu politicieni cameleoni, gata să-şi schimbe culoarea în funcţie de interesul personal; o societate coruptă, sărăcită şi îndobiotocită, uşor de manipulat şi de condus. Afacerişi veroşi, oameni de paie, contorsionişti fără un strop de coloană vertebrală.
Unde e locul nostru în acest angrenaj? Pe cine să intereseze? Nici măcar ei, politicienii nu mai sunt dispuşi să ne mintă la nesfârşit din 4 în 4 ani. Ei mai nou tac; tac şi fac. Le fac atât de bine, că DNA-ul va mai avea nevoie de încă 20 de ani de-acum înainte să facă curăţenie în ograda numită România. Oare după asta vom învăţa ce înseamnă democraţia? Probabil nu. Sau vom avea parte tot de varianta ei balcanică şi dâmboviţeană?
M-am săturat să urlu precum lupii la lună; iar luna nu şi nu. Am obosit să arăt cu degetul buboiul numit corupţie, incompetenţă, laşitate, fariseism. Am lucrat destul la cooperativa „Munca-n zadar”. Noi, o ţinem pe-a noastră: nu ne interesează de ceilalţi, nouă să ne fie bine. A, după noi vine potopul? Şi ce dacă, eu am prins un loc în arca lui Noe. Ce va fi mâine? Nu ştiu, nu mă interesează, eu am scăpat.
E o falsă iluzie, pentru că nu va scăpa nimeni; mai devreme ori mai târziu toţi vom da socoteală. Atâta doar că pentru naţie va fi târziu. Nu spun prea târziu, dar se vor pierde decenii, se vor risipi generaţii, se vor irosi valori şi competenţe. Oameni dispuşi să facă ceva, dar înlăturaţi de oportunişti. Păcat.
Păcat pentru ei, păcat pentru noi, păcat pentru naţie. Păcat. Dar cum din păcat ne naştem, în păcat trăim, de ce oare să ne mai deranjeze. În acest caz…m-am săturat. M-am săturat să urlu în zadar, precum lupii la lună

(Dan Agache)

sursă foto:autopunctcardinal.blogspot.com