Astăzi îl evocăm pe Mircea Eliade, scriitorul, filozoful, profesorul, un om, sau omul de geniu care a marcat cultura lumii.
În copilărie, i s-a interzis să citească. La începutul secolului trecut, medicina nu avea soluţii pentru miopia gravă, iar părinţii au fost sfătuiţi să-l ţină pe micul Mircea departe de oboseala cititului. La şcoala, a fost corijent tocmai la română şi limbi străine iar tatăl său îl obligă să studieze pianul, şi îi organiza concerte la care veneau doar rude şi prieteni.
Adolescentul miop care şi-a trecut cu greu corigenţele urma să devină ilustrul profesor de istorie a religiilor din Statele Unite, iubit de hipioti şi chiar în ziua de azi la o întrebare adresată pe forumul liceenilor „Care este autorul român preferat?” cei mai mulţi au răspuns Mircea Eliade. Iată farmecul corigentului ajuns savant, al pianistului fără public, al călătorului exotic care a descoperit tainele Orientului, dar şi iubirea pentru fiica unui învăţat indian, al singurului om cu care Cioran vorbea româneşte, al activistului legionar care în timp ce scria articole antisemite lua poziţie împotriva persecutării intelectualilor evrei, al idolului pentru generaţii întregi de elevi şi studenti din Chicago.
Eliade se obişnuise în copilărie cu eticheta de elev indisciplinat şi mereu corijent. Într-o vară, din senin, el se hotărâ să schimbe totul din proprie initiaţivă şi cu propriile puteri. Dacă toţi îl credeau o haimana, el le va dovedi ca nu este aşa. Le-a pregătit o surpriză iar arma lui a fost tocmai tocul cu cerneală.
Mai multe informaţii pe site-ul proiectului EU aleg România.
