Teoreticianul Formelor fără Fond, Titu Maiorescu-185 de ani de la naștere

Născut pe 15 ianuarie 1840 la Craiova , a plecat la cele sfinte cu un an înaintea înfăptuirii Marii Uniri, pe 18 iunie 1917, la vârsta de 77 de ani în urma unei boli de inimă, Titu Maiorescu este o personalitate complexă. A fost academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român, premier al României între anii 1912 și 1914, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX.

Articol editat de Anca Bălălău, 15 februarie 2025, 18:56

Tatăl său, Ioan Maiorescu, era profesor şi inspector la Şcoala Centrală din oraş. Adevăratul nume al tatălui nu era Maiorescu, ci Trifu. Acesta a ales să şi-l schimbe datorită unei înrudiri după mamă cu Petru Maior, talentatul reprezentant al Şcolii Ardelene.

Preocupările culturale ale lui Titu Maiorescu depăşeau cu mult aria curiculară de învăţământ, chiar şi la Viena. Traducea încă de la 18 ani capitole importante din autori precum Dickens sau Hegel, iar lecturile sale cuprindeau atât autori moderni precum Lessing, cât şi autori clasici: Homer, Virgiliu. Limbile străine şi clasice erau studiate cu asiduitate de tânărul cărturar: engleza, franceza, germana erau combinate cu lecţii de greacă şi latină. De asemenea, Titu Maiorescu era un frecvent vizitator al teatrului şi operei, dovedind şi o aplecare spre dramaturgie, poezie şi muzică.

A fost un reformator în mai multe domenii precum: ortografia limbii române, pedagogia sau critica literară. Ceea ce l-a surprins şi l-a îndurerat cel mai mult a fost că majoritatea românilor cu studii în străinătate reveniţi în ţară doreau un progres rapid şi superficial. Aşa a ajuns Maiorescu la teoria formelor fără fond.

Maiorescu a pornit de la premisa că în toate straturile culturii române se poate identifica viciul „neadevărului”, al imitației, al superficialității, în urma unui elan al occidentalizării. Afirma cu multă înțelepciune:
„Cea dintâi şi cea mai mare diferenţă între adevăr şi frumos este că adevărul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă.”

Este mai puțin cunoscut, totuși, că Titu Maiorescu era un misogin înrăit, după cum evalua inteligența feminină, la conferință susținută la Ateneul Român, în anul 1882:
„Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și prosperității materiale… Din 1.000 de căpățâni măsurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1.250 la femei“.

În privința comportării, a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala, lipsa pasiunii, atitudinea olimpiană, care părea să ascundă un suflet uscat; este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“.
Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor săi, chiar adversarului său, Dobrogeanu-Gherea, într-un moment important din viața acestuia, ne relevă însă un om de o mare și, în același timp, discretă generozitate.

De asemenea, rândurile adresate lui Eminescu bolnav, care își făcea scrupule în legătură cu proveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling, dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească:
„Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine, domnule Eminescu, suntem noi așa străini unii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul exact, deși este mai tare), admirația adeseori entuziastă ce o am eu și tot cercul nostru literar pentru d-ta, pentru poeziile d-tale, pentru toată lucrarea d-tale literară și politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire, cu care noi toți prietenii d-tale (și numai aceștia) am contribuit pentru puținele trebuinți materiale ce le reclama situația. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic, necum de un amic de valoarea d-tale“.

„ Lucrul cel mai important nu este numărul de idei adunate în mintea ta, ci legătura care le uneşte”, perora Titu Maiorescu cel care controversat, apreciat, nu trebuie uitat fiindcă este un stâlp al societăţii culturale din România!

Foto wikipedia