„Profesionistă a întrebării”, Catinca Ralea rămâne unul dintre „Stâlpii Societății’’ Radio România!

Catinca Ralea face parte din „perimetrul sacru” al Radio România alături de alte Mari Voci care au făcut diferența prin cultură!

Articol editat de Anca Bălălău, 5 septembrie 2026, 15:32

În CV-ul de aproape un secol al SRR, numele Catincăi Ralea este unul de referință! A rămas în istoria acestei instituții ca „Profesionistă a întrebării”, care a lăsat tezaurului naţional modelul său de urmat neirosindu-și în scurta sa viață talentul, Catinca Ralea!

A văzut lumina zilei în Bucureşti,acum 95 de ani, la 5 septembrie 1929, ca fiică a Ioanei, născută Suchianu şi a esteticianului şi sociologului Mihai Ralea, doctor în drept şi filosofie, diplomat, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române, director al revistei „Viaţa românească” şi nepoată pe linie maternă a criticului de film D. I. Suchianu.
Provenind dintr-o familie de intelectuali, Catinca Ralea urmat cursurile secundare în Statele Unite şi a absolvit Facultatea de limbi romanice şi clasice, secţia limba şi literatura franceză a Universităţii din Bucureşti între anii 1949 – 1953, după care avea să devină o excelentă vorbitoare de germană, franceză şi engleză.

În anul 1953 se angajează la Secţia engleză a Redacţiei emisiunilor pentru străinătate (REPS) a Radiodifuziunii Române, fiind mai întâi crainic, apoi redactor şi şef al secţiei din anul 1968.

În anul 1957 debutează ca traducătoare cu „Jurnalul Annei Frank”, piesă de Frances Goodrich şi Albert Hackett. Traduce în colaborare cu Eugenia Câncea în anul 1960 „Tess d’Urberville”, a lui Thomas Hardy și în 1964 volumul „Moara de pe Floss”, autor George Eliot.

Tot în 1964 scoate traducerea cărţii lui J.D. Salinger „De veghe în lanul de secară”, realizată în colaborare cu Lucian Bratu.

În anul 1967 realizează alte două traduceri – D.H. Lawrence „Parfum de crizanteme” şi volumul lui Truman Capote, „Harfa de iarbă şi alte povestiri”, în colaborare cu Constantin Popescu.
Un an mai târziu traduce „Centaurul”, creaţia lui John Updike, în 1971, în colaborare cu Cella Serghi, „Vă place Brahms ?”, al lui Francoise Sagan, iar în 1975 traduce „O poveste cu un hobbit” autor J.R.R. Tolkien.

Catinca Ralea, o ființă iconică, fragilă, dar extrem de tare sufletește, ne amintea de Audrey Hepburn ca stil. A tradus Truman Capote, inclusiv acea povestire devenită un faimos film cu Audrey în rolul lui Holly. „Breakfast at Tiffany’s” a devenit, grație meșteșugului ei inegalabil, „Sandviciuri cu diamante”. Trăise în America, îi simțea pulsul.

Catinca Ralea a ridicat prestaţia radiofonică la rang de artă, iar traducerile sale au reuşit întotdeauna să se apropie de anvergura originalului, prin expresivitate modernă şi coerenţă stilistică. În 20 iulie 1969, Catinca Ralea a realizat împreună cu crainicul Ion Ghiţulescu transmisia radiofonică în direct a aselenizării şi a celor mai importante momente ale misiunii Apollo 11.

A coordonat secţia de limbă engleză a radioului public timp de mulţi ani, intervievându-i, printre alţii, pe Saul Bellow, William Saroyan, Alvin Toffler, Iris Murdoch, Yehudi Menuhin, Arthur Rubinstein, Henry Moore, Margaret Thatcher, Edward Kennedy, Barbara Walters, Christiaan Barnard.

A fost, de asemenea, una dintre prezenţele distincte ale micului ecran.

În tinereţe a fost căsătorită, pentru o scurtă perioadă, cu Valentin Lipatti, profesor şi diplomat, fratele marelui pianist şi compozitor Dinu Lipatti.

Mai târziu, Catinca Ralea a devenit soția celebrului actor Emanoil Petruț, cel care avea să îi dedice multe poezii pe lângă marea sa iubire în cei 21 de ani de căsnicie.

„Profesionistă a întrebării”, cum a fost apreciată pentru fineţea, eleganţa şi ineditul cu care îşi croia interviurile a plecat să pună întrebări Veșniciei pe 19 ianuarie 1981, în urma unei crize de astm la doar 52 de ani. Își doarme somnul de veci în Cimitirul Belu din București.

În anul 1983 – chiar în anul în care şi soţul ei, Emanoil Petruţ, se stingea la doar 51 de ani -, apar la Editura Cartea Românească, postum, traducerile volumelor lui Lawrence Durrell – „Justine” şi „Balthazar” şi prima jumătate a „Cvartetului din Alexandria”, proiect dus la bun sfârşit apoi de a altă strălucită traducătoare, Antoaneta Ralian, care a adus publicului versiunea în limba română a celelalte două volume scrise de Durrell, „Mountolive” și „Clea”.

O stradă din Bucureşti şi o sală de consiliu a Societăţii Române de Radiodifuziune îi poartă astăzi numele.

În anul 2003 i s-a decernat premiul “In memoriam” din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului. În amintirea personalităţii sale, Societatea Română de Radiodifuziune a numit una din sălile de conferinţe a instituţiei „Catinca Ralea”, menționează Agerpres.

Catinca Ralea a fost o prezenţă rafinată, însă în acelaşi timp severă cu obtuzitatea şi suficienţa, dar de o mare generozitate cu cei care demonstrau inteligenţă şi profesionalism.
Adesea numită „Profesionistă a întrebării”, Catinca Ralea a fost apreciată pentru fineţea şi eleganţa apariţiei, dar şi pentru ineditul cu care îşi gândea şi realiza interviurile.
Catinca Ralea a rămas, prin întreaga sa activitate, unul dintre cei mai autentici intelectuali pe care i-a format cultura românească în secolul trecut şi astăzi, pe bună dreptate putem spune „cea mai mare ziaristă de după război!”.

Ceea ce pare astăzi decrepit multor jurnaliști, de la presa mai ales centrală, este poate și din cauza pierderii credibilității în această breaslă, poate lipsa de cultură și stimă de sine, poate lipsa decenței deontologice, dar mai ales așa zisă lipsă de Mentori.

Greu de crezut, într-o perioadă când se dă mâna cu funcția și nu cu omul, că Mentorii mai pot însemna un reper în cariera cuiva, dar „Profesionista întrebării”, Catinca Ralea rămâne unul dintre „Stâlpii Societății’’Radio România!

Urmărește-ne și pe Google News