Galant, misterios, fragil și rezervat, întotdeauna dominând prin prezența sa scena și viața, Ștefan Iordache rămâne în memoria spectatorului care simte că aplauzele nu sunt de ajuns pentru o asemenea personalitate a Teatrului Românesc.
Este adevărat, o mâhnire pe care nu s-a sfiit s-o mărturisească niciodată, că publicul îl știe mai mult din dueturile muzicale făcute cu câteva cântărețe de muzică ușoară.
’’După părerea mea, vedetă este personajul care are cu ce să se legitimeze profesional, care are popularitate şi care caută să stimuleze mereu această imagine. Prezentatoarea de la meteo e? Dar fata cu sânii goi, pozată în porumb, e?‘‘
”…Scena caută să vă fure din realitate, măcar o secundă. O secundă lungă, cât o viață, care să vă trimită cu gândul în stradă, în cosmos, în voi înșivă, în viață și chiar în moarte și neant. Să vă scoată din obișnuit. În momente de criză ale societăţii Teatrul joacă un rol fundamental : criza poate crea anticorpi, care să îndrepte lumea spre lucrurile mai sigure, iar cultura este unul dintre acestea. Bucuria sufletului şi a minţii într-o sală de teatru poate compensa supărările diurne, pentru că Teatrul rămâne pururi interesant, bogat, semnificativ şi cald. Indiferent de context, Teatrul se reface prin el însuşi. El nu va dispărea, va fi mereu în căutare,”perora un alt mare actor,Ion Caramitru.
Și, da Ștefan Iordache a fost tot timpul în căutare…a sa, a mea, a noastră, un artist care făcut o miză din aflarea a ceea ce foarte puțini percem, a ceea ce viața a îmbrăcat din mesajele teatrului, a ceea ce ne condiționează fiecare respirare cu misterul fiecărui personaj și de multe ori cu autoironia celui care desființează orice linie a mediocrității trecând cu ușurință prin filosofia râsului și plânsului către lumea cea fără de dor.
Ştefan Iordache – un histrion până în măduva oaselor, un „scamatoriu”, aşa cum îi spunea, premonitoriu, bunica sa. Biografia sa a dat splendoare regală profesiunii de actor. Timp de 40 de ani nu a fost previzbil, nu a fost repetabil, a rămas mereu o surpriză. Pentru el, singurul hobby era viaţa. Ştia să se uite la un copil, la o femeie, la o floare, să trăiască fericit într-o curte cu iarbă şi pomi.
‘‘Dacă aş lua viaţa de la început, nu ştiu dacă aş face la fel. Am avut şansa, dar şi neşansa unor roluri mari. Şansa este că am devenit apreciat, neşansa e că toate aceste roluri mi-au măcinat cumplit nervii,‘‘se mărturisea artistul și omul,Iordache.
Ștefan Iordache stăpânește de 15 ani scena supremă de dincolo de puterea noastră de imaginație…
Ștefan Iordache, „cel mai iubit dintre pământeni”, s-a născut la 3 februarie 1941, la Bucureşti,iar la 14 septembrie 2008,a murit într-un spital din Viena, în urma unei boli incurabile. A fost înmormântat cu onoruri militare în comuna Gruiu, lângă locul în care actorul a trăit în ultimii ani de viaţă.
Jumătatea sa,Michaela Tonitza Iordache, nepoata pictorului Nicolae Tonitza, cu care fost căsătorit timp de 40 de ani, un apreciat teatrolog și profesor universitar l-a urmat în anul 2010.
O poveste de iubire ce le-a consolidate relația pământeană și veșnicia.
Sufletele lor leagănă pe lacrimi îngeri care cântă pentru Dumnezeu în limba română, pentru că pentru Teatrul Românesc Michaela și Ștefan Iordache sunt doi adevărați Stâlpi ai Societății!
Veșnică amintire!
