Maria Tănase, artista care a dat voce Pasării Măiastre
A debutat la radioul national și din 1938 și până astăzi la unul din radiourile regionale i se difuzează o melodie pe zi. Maria Tănase se năștea pe 25 septembrie 1913 în mahalaua Cărămidarilor, pe ulița Livada cu Duzi şi a plecat în cer pe 22 iunie, 1963, ora 14:10 la Spitalul Fundeni.
Articol editat de Anca Bălălău, 25 septembrie 2024, 11:52
O voce, care a dus frumusețea acestor locuri până la Paris sau New York.Un copil sărac și chinuit care și-a luat harul divin ca pe o singura moștenire și a înobilat-o în scurta ei trecere pământeană cu focul trăirii de-a lungul celor 49 de ani de viață. A trăit şi iubit aşa cum a cântat, cu pasiune şi exact așa cum și-a dorit artista.
Prima dată a apărut în public pe scena Căminului Cultural “Cărămidarii de Jos” în anul 1921. Apoi pe scena Liceului “Ion Heliade Rădulescu”, unde a frecventat cursul inferior. Cu ajutorul gazetarului Sandu Eliad a pătruns în atmosfera unui cenaclu al tinerilor intelectuali ai cărui memebrii o vor sfătui să-și valorifice insușirile artistice și să urce pe scenă. Debutul artistic a avut loc la Teatrul de Revistă condus de renumitul Constantin Tănase. Apare in revista “Cărăbuș-Expres” din 2 iunie 1934 cu pseudonimul dăruit de Constantin Tănase – Mary Atanasiu.
„N-am apucat să-i spun lui Constantin Tănase ce părere am despre Mary Atanasiu. Era pretutindeni, pe scenă, în sală, la casa de bilete. Se gândea zi şi noapte la teatrul său, la actori, la public. În seara debutului meu pe scena Teatrului “Cărăbuş”, am găsit un bucheţel de viorele pe masa mea. Era însoţit de urarea de bun venit a lui C. Tănase.Cât am cântat, el m-a pândit dintre culise, fără să mă slăbească din ochi. Nu ştiu dacă îi plăcusem, însă m-a tras deoparte şi mi-a şoptit la ureche: «aşa s-o ţii, şi pe toate ai să le baţi». Aşa am ajuns cântăreaţă în trupa lui Constantin Tănase. «Aşa s-o ţii» a lui Constantin Tănase făcea cât toate aplauzele din lume.”
Primele înregistrări pe discuri de ceară le-a făcut in anul 1936 sub patronajul casei de discuri londoneze “Columbia”, cu ajutorul artistei Aurora Sotropa, de care a legat-o ulterior o mare prietenie și la invitația căreia a mers la Viena pentru a face noi înregistrări, în toamna aceluiași an. Apariția Mariei Tănase, o interpreta necunoscută, căreia vestita și vechea firma londoneză îi imprima un număr mare de discuri se înregistrează ca un eveniment.
În 1938 se integreaza în colectivul artistic al “Alhambrei” întemeiată de omul de teatru Nicolae Vlădoianu, acceptând să cânte cu un taraf țărănesc alcătuit de ea. Dupa succesul cu “Constelația Alhambrei” acceptă să-și verse tolba cu cântece pe estrada restaurantului “Neptun”, lângă Piața Buzești, unde îi va cunoaște pe Nicolae Folescu, marele nostru cântăreț de operă, scriitorul Alexandru Hodos, sculptorul Mac Constantinescu, poetul Camil Baltazar, dipliomați și oameni de afaceri străini, atrași de noutatea și frumusețea folclorului românesc, desăvârșirea doinelor noastre și înțelepciunea cuprinsă în versul românesc, rezultat din lunga și grea suferinta.
În același an, la Paris, unde Dimitrie Gusti organizase o expoziție de artă populară s-a văzut pentru întâia oară cu cel pe care îl admira, Constantin Brâncuși și s-au îndrăgostit, nebunește, încă din prima clipă. Ea abia începuse să bată la porțile afirmării, el era un sculptor de renume internațional, aflat în plină maturitate artistică. Maria Tănase avea, pe atunci, 25 de ani. Iar Constantin Brâncuși 62.
Artistul spunea despre ea: „Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”
Mai târziu, când iubirea lor a rămas doar mocnită, Constantin Brâncuși afirma resemnat:
“Un artist nu trebuie să se însoare, fiindcă poate fi masacrat de femeia lui, care se lăbărțează, încearcă să-l subjuge și să-l transforme în eroul papucului. Bărbatul pleacă în bătălii, moare ca ostaș, se ia de piept cu viața. Femeia lui trebuie să aștepte, ca Penelopa, întoarcerea lui Ulysse”, spunea Brâncuși unor cunoscuți, în anul în care Maria l-a părăsit. Probabil și din această cauză a și considerat că iubirea lor “a venit la momentul oportun și a durat exact cât trebuia, până când ne-am plictisit definitiv unul de celălalt”.
Începând cu anul 1939 se deschide activitatea internațională a talentatei interprete. Maria Tănase și Grigoraș Dinicu sunt desemnați “ambasadori ai muzicii populare românești” la expoziția internațională de la New York. Aici, Maria Tănase avea să cunoască un succes fulminant, mai ales după ce i-a cântat lui Franklin Roosevelt, președintele SUA.
„Între oamenii mari care au venit să mă asculte la New York, a fost şi George Enescu. Mi-a mulţumit frumos, iar eu i-am sărutat sfioasă mâna, aşa cum i-o sărutasem lui Nicolae Iorga la Văleni. I-aş fi sărutat-o şi lui Constantin Brâncuşi, oltean de-al meu, sculptor vestit în toată lumea. Numai că el mi-a luat-o înainte, sărutând-o dânsul pe a mea. Venise, chiar în ajunul întoarcerii mele în ţară, să mă mai audă o dată. În timp ce-i cântam «Lung e drumul Gorjului», Brâncuşi s-a ascuns cu faţa la perete, să nu-i văd lacrimile ce-l podidiseră,”mărturisea emoționată Maria Tănase..
În anii ’40, în perioada dictaturii legionare, artista a avut mari probleme pentru că avea în cercul său de prieteni evrei – Harry Brauner. Matrițele discurilor aflate în discoteca Radio au fost distruse în mare parte. Salvarea vine din partea unui demnitar străin, care dorește să asculte muzica populară interpretată de Maria Tănase și din partea unui vechi angajat al Radiodifuziunii, care scoate la iveala două discuri nedistruse ale interpretei. A revenit în viața artistică și s-a bucurat de un mare succes turneul ei în Turcia, unde este declarată “cetățean de onoare”.
În anul 1955, a primit „Premiul de Stat”, iar doi ani mai tarziu titlul de „Artist emerit”. Maria Tănase dorea ca restul vieții să-l închine învățământului pedagogic de factură folclorică. La cererea sa, a fost transferată în funcția de folclorist la orchestra „Taraful Gorjului“ din Tg. Jiu, unde prezintă concerte și spectacole aparținând filonului folcloric oltenesc.
Să fie ajutat câte un student şi o studentă cu plata cantinei sau a posibilităţilor de masă şi să nu fie nimeni trist.
Maria Tănase află că este bolnavă de cancer la plămâni în primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului. La ultimul spectacol de la Hunedoara, simțindu-se foarte rău și respirând cu dificultate, Maria Tănase le-a spus spectatorilor: “Fraților, eu nu mai pot! Am cancer la sân și o să mor în curând! De acum nu mă veți mai vedea!”.
Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București.
Și-a dictat propriul testament pe patul de suferinţă în 3 iunie 1963, cu câteva zile înainte de moarte. De fapt, două dorinţe personale care să definitiveze portretul artistei în eternitate:
„Aş vrea din străfund ca mama să nu afle de moartea mea, să i se spună că sunt plecată undeva în străinătate pentru tratament şi, din când în când, să i se citească o aşa-zisă carte poştală de la mine. Nu va fi greu, că ea nu vede. (…) Dacă se va putea şi nu va fi greu, aş vrea ca pe un drum secetos şi dornic de apă să se facă o fântană şi, în loc de acele parastase pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student şi o studentă cu plata cantinei sau a posibilităţilor de masă şi să nu fie nimeni trist”.
N-a vrut să i se pună în picioare pantofii care au chinuit-o toată viaţa pe scenă.
„Aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al Mariei Tănase câte o Pasăre Măiastră”, spunea Constantin Brâncuși… și timpul i-a dat nemurirea Pasării Măiastre celei ce a fost și rămâne vocea infinită a românilor, Maria Tănase.
Sursa foto-Muzeul Olteniei Craiova
