Mari personalități Radio România 95 – Ioan Chirilă

Coincidență sau nu în ziua meciului pentru CE din Germania, România Elveția , se împlinesc 24 de ani decând pe 21 noiembrie 1999 a plecat la 74 de ani, să-și caute legendele în Ceruri, Ioan Chirilă.

Articol editat de Anca Bălălău, 21 noiembrie 2023, 21:50

Nouă ne-a rămas amintirea sa ca o carte pe care timpul a lăsat un autograf “Nea Vanea” .

„Cred că fotbalul a cucerit globul pentru că e copilăria din noi“, mărturisea regretatul gazetar și poate că da fiecare își caută copilăria pe stadioane, într-un moment sau altul, cântând în corul galeriei vieții.

Povestea lui Ioan Chirilă, care avea să devină legendă a iubitorilor de literatură sportivă, a început pe 25 octombrie 1925 în orașul Ismail din sudul Basarabiei – o localitate care aparține în prezent Ucrainei.Părinții săi Ștefan G. Chirilov,tatăl, care se născuse în anul 1890 în comuna Cairaclia (județul Ismail), era agricultor și industriaș de etnie lipoveană, primar al comunei Cairaclia, președinte al Băncii Populare din aceeași comună, decorat cu Meritul Comercial Clasa I, Ordinele Coroana României și Steaua României în Gradul de Cavaler, iar Caliopi Alaman, mama sa, era de origine greacă, familia ei fiind venită în România din Insula Andros.Soarta a făcut în anul 1940, la vârsta de 15 ani, Ioan Chirilă să treacă Dunărea, împreună cu familia sa, și să se stabilească în Galați, iar apoi la Brăila, unde a absolvit liceul.
Apoi, s-a mutat la București, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în anul 1949.

În această perioadă a practicat mai multe sporturi: fotbalul, ca junior la echipa de categorie inferioară Cetatea Ismail, apoi, în timpul războiului, la divizionara B Dacia “Vasile Alecsandri” Galați. Cariera de fotbalist i-a fost întreruptă de o accidentare gravă; dar, în timpul studillor universitare a jucat volei, tenis și a practicat atletismul, aruncarea greutății.

Din anul 1951 a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, pentru ca din anul 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul „Sportul popular“ – transformat după Revoluție în „Gazeta sporturilor.
Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul „Pro Sport“. A participat la nouă turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară.
În anii ’70, a deținut la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator.

Cunoscut sub porecla de “Nea Vanea”, Ioan Chirilă este autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil original, colorat -„Șepcile roșii“, „World Cup ’66“, „Argentina“ „Și noi am fost pe Conte Verde” “Un veac de fotbal românesc”, “Finala se joacă astăzi”, “Glasul roţilor de tren”,” Ar fi fost prea frumos “, “Zile și nopți”, dar poate cea mai cunoscută este cartea „Nadia“ ce s-a vândut în 300.000 de exemplare.

Era regizorul unor reportaje literare sui-generis, evocând, emoționant, locurile, oamenii obișnuiți și artele. Prin puterea cuvântului bine articulat cu emoție și instantanee vizuale cu parfum de epocă interbelică sau contemporană , Ioan Chirilă a înlesnit accesul la repertoriul național al marilor glorii, transfigurând cititorul în bucuria de a fi român și contemporan cu marile legende.

Ca orice mare boem a avut și o viață private extraordinară, fiindcă și-a trait-o alături de frumoasa actriță Iarina Demian , împreună cu care s-a bucurat de cea mai frumoasă realizare a vieții lui, cei doi copii: Ionuț Chirilă și Tudor Chirilă. Cei doi au împărțit frățește destinele părinților în sport și artă, Ionuț fiind antrenor de fotbal, iar Tudor actor și muzician.

Intelectual de mare rafinament, Ioan Chirilă a fost și un traducător de excepție. A tradus din limba rusă, de la cărți tehnice, până la piese de teatru precum “Turnul de Fildeș” de Viktor Rozov, “Fuga” de Mihail Bulgakov, și câteva schițe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul “Când comedia era rege”. Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din București.

„A fost cu totul special ca ziarist, dar şi ca om. Am avut norocul să-l cunosc îndeaproape, am trecut de bariera profesională şi am devenit prieteni buni. Aveam cercuri comune de amici şi eram aproape nedespărţiţi.Avea o memorie senzațională. Își amintea de exemplu faze petrecute acum 50 sau 60 de ani, o capacitate de analiză și de interpretare extraordinară a “fenomenului”.

Era o veritabilă enciclopedie. A fost un artist în mijlocul unei activităţi sportive. Avea o pregătire culturală deosebită. Cânta la vioară şi la pian. Un om extraordinar, iar dispariţia sa mi-a lăsat un gol în suflet”, mărturisește unul dintre cei mai titrați fotbaliști români, Mircea Lucescu

Pe 21 noiembrie 1999 a plecat la 74 de ani, să-și caute legendele în Ceruri. Nouă ne-a rămas amintirea sa ca o carte pe care timpul a lăsat un autograf “Nea Vanea” alias Ioan Chirilă.

„Ca să fac o glumă, cred că sportul nu o să mai fie în mileniul următor, pentru că am să dispar şi eu”, spunea cu ironie, marele Ioan Chirilă.
Până când fiecare vom ajunge la fluierul final, putem să aplaudăm în prelungirile unui regret și să spunem frumos, în galeria celor ce nu-l vor uita: La mulți ani, în amintire, Ioan Chirilă și, de ce nu, Hai România!

Foto: wikipedia