Marea artă europeană marcată pe 29 decembrie prin Rilke, Tarkovski şi Şuşară!
O zi care este sub semnul oamenilor de cultură, 29 decembrie, o zi ce ne aduce revelația mărturisirii artistice sub semnătura Rainer Maria Rilke, Andrei Tarkovski sau românul nostru Pavel Șușară.
Epoci diferite, dar același har, aceeași seducție a frumosului ce salvează lumea.
Articol editat de Anca Bălălău, 29 decembrie 2024, 19:33
„Vrând să fac un dar poeților români – de la care în tinerețe am primit inestimabile daruri, Nichita, Cezar, Grigore – am îndrăznit o versiune românească a intraductibilelor și abstruselor poeme rilkeene. Mostre supreme ale unui discurs poetic somnambulic, desfidând nu numai logică și sintaxa curentă dar și cea poetică, aceste Elegii… sunt, cred eu, un vârf dacă nu un monument al spiritualității moderne europene.Sunt fericit că limba română a strămoșilor mei și a marilor poeți români a primit și a putut cuprinde arta poetului austriac, ce se clătina și cuvânta într-un aer de o tensiune insuportabilă, între Pindar și Holderlin, un monument de vârf inegalabil, cu siguranță, al creației europene,” îl mărturisea scriitorul, dramaturgul și publicistul român, Nicolae Breban pe Rainer Maria Rilke, născut pe pe 4 decembrie 1875 la Praga și trecut la cele veșnice pe 29 decembrie 1926 la vârsta de doar 51 de ani,în sanatoriul Valmont sur Territet, de lângă Montreux după ce leucemia l-a învins. Nefericit ca om, etern ca poet, austriacul om de cultură Rilke rămâne unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză, dar și în portugheză, italiană, rusă; volume de corespondență; alte jurnale. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare.
Rainer Maria Rilke este unul dintre cei mai sensibili poeți care au scris în limba germana și unul dintre cei mai importanți poeti ai secolului XX.
Bănățeanul nostru, Pavel Șușară, eruditul și nonconformistul om de cultură născut pe 29 decembrie 1952 în Bănia Banatului de Munte este atipic pentru lumea de azi, vizionar și sceptic, dedicat și intempestiv, deschizător de drumuri în cultură, incomod pentru cei care mimează viața, dar un prieten devotat celor care cântăresc cu același cântar asumarea și consecințile ei, aniversatul zilei s-a impus în mediile culturale naționale și internaționale ca istoric și critic de artă, monograf, poet, publicist și scriitor.
Criticul Nicolae Manolescu afirma despre Pavel Șușară: “Se observă ușor la Pavel Șușară aerul de generație. Citindu-i, abia acum, «poezia care se nașle pe stradă, dintr-o realitate nefardată», n-am putut să nu mă gândesc la Magdalena Ghica; erotica mi-a amintit de poemele de amor ale lui Mircea Cărtărescu; iar intertextualitatea ironică m-a întors spre Ion Stratan. Toți aceștia avant-la-lettre, într-o uimitoare prefigurare, care te lasă să-i ghicești în filigran. Originalitatea lui Pavel Șușară este incontestabilă. Ludic, precum toți congenerii săi, poetul cunoaște și regula jocului; ironia este la el și autoironie; duritatea îi maschează tandrețea: inteligența lui visează sentimentul. Admirabil volum, profund și autentic, al unui poet care-șj ascunde fragilitățile sufletești într-o vervă jucăușă”, în prezentare pe coperta IV a volumului Regula jocului,
Ed. Crater, 1996.
Poate că în jocul său Hamletian ar trebui să intrăm cu toții cei care îi apreciem calitățile, astăzi transmitându-i un sincer La Mulți Ani!
Sfârșitul lui 1986 ne-a luat cu el sculptorul de ideal al cinematografiei mondiale, Andrei Tarkovski, care murea la 60 de ani după Rainer Maria Rilke, departe de țara natală, la câteva luni de la terminarea filmului „Sacrificiul”. Regizor, actor, scenarist și scriitor rus, este considerat unul dintre cei mai influenți cineaști ai întregii istorii a cinematografiei. Fiul poetului Arseni Tarkovski, a studiat muzica, pictura, sculptura, limba arabă şi a lucrat în Siberia, în geologie.
Andrei Tarkovski a trait 54 de ani de viață, 27 de carieră și a făcut 7 filme unice. Filmele sale au tema demnității omului și a omului care suferă din lipsa propriei demnități.
Importantă este și declarația surorii sale care duce și spre ADN-ul românesc al familiei.Să fie Tarkovski un Brâncuși al cinematografiei?
Într-un interviu oferit revistei “Bulvar Gordona”, sora regizorului, Marina Tarkovski, a povestit despre rădăcinile românești ale familiei.
Potrivit ei, bunica lui Andrei Tarkovski, Maria Racicovshi, era originară din Iași și venise în orașul Elizavetgrad pentru a activa în calitate de pedagog. Aici l-a cunoscut pe Alexandr Tarkovski, bunelul regizorului, văduv și un activist marxist.
“Bunica noastră are sânge românesc, e din Iași. Aspectul meu și al lui Andrei arată că în noi sângele românesc s-a amestecat cu cel slav. Mi-e trist faptul că în unele cărți se afirmă fără temei că neamul Tarkovski ar avea origini caucaziene”, a declarat Marina Tarkovski.
Cartea „Sculptând în timp“ a fost scrisă de Andrei Tarkovski între 1970 și 1986 și este un volum de raftul întâi pentru orice artist, dar și o cheie de lectură a filmelor regizorului.
Despre cartea sa „Sculptând în timp” Andrei Tarkovski mărturisea:
„Această carte este dictată, întâi de toate de dorinţa, de a trece eu însumi prin labirintul posibilităţilor acestei tinere şi frumoase arte, în fond încă atât de puţin cercetată, şi pentru a mă regăsi pe mine însumi în ea, independent şi deplin.Multă vreme am fost convins că nimeni nu are nevoie de filmele mele şi nimeni nu le înţeleg”.
Cartea sa este ca o adevărată Biblie pentru toți iubitorii de film artă, la care regretatul regizor rus Andrei Tarkovski a scris până în ultimele zile de viaţă şi care se constituie într-o mărturie directă a căutării:
„Creaţia este unul dintre momentele de preţ în care ne asemănăm Ziditorului; de aceea n-am crezut niciodată într-o artă independentă de Ziditorul suprem, nu cred într-o artă fără Dumnezeu”.
Andrei Tarkovski a plecat să sculpteze veșnicia la doar 54 ani, pe 29 decembrie 1986, departe de țara natală, la câteva luni de la terminarea filmului „Sacrificiul”. Își doarme somnul de veci într-un cimitir pentru emigranții ruși în Sainte-Geneviève-des-Bois, Paris.
Rămâne în istoria culturală a lumii un Ziditor de stări, un Sculptor de sentimente şi un un om liber prin vocaţia pe care destinul i-a dat-o ca pe o manta a sufletului său: frumosul!
Da, 29 decembrie este o zi sub semnul oamenilor de cultură, o zi ce ne aduce revelația mărturisirii artistice sub semnătura Rainer Maria Rilke, Andrei Tarkovski și românul nostru Pavel Șușară. Epoci diferite, dar același har, aceeași seducție a frumosului ce salvează lumea.
