Mai săraci cu un actor -Constantin Cojocaru

Trec printre noi, prin noi, iau forma viselor noastre şi ne păstoresc vinovatele singurătăţi cu harul lor primenit în tragismul efemerului care este viaţa de artist. Îi iubim pătimaş şi îi uităm şi mai pătimaş, le ridicăm statui şi le dărâmâm imperii, îi însoţim şi îi abandonăm , apoi ne reculegem ipocriţi când pleacă de pe scena vieţii făcându-le reverenţe clădite pe raiting-ul momentului, dar fără ei nu putem supravieţui de secole, fiindcă, actorii sunt cei care ne amintesc întotdeauna fără să ne apostrofeze, că suntem din acelaşi aluat ca şi visele noastre.

Articol editat de Anca Bălălău, 13 aprilie 2024, 10:54

Astăzi, ne-a părăsit și Constantin Cojocaru–Tzâcă, un actor de-o mare dimensiune artistică ce îi dă emoţiei profunzimea simplităţii, născut pe 6 mai 1945, localitatea Borolea, județul Botoșani.

În anul 1966 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București,Facultatea de Teatru, Secția Actorie, clasa profesor George Carabin.
Imediat după absolvirea facultății devine actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț unde rămâne până în 1975. A debutat pe scena Teatrului Tineretului, în 1965, unde a jucat alături de Mircea Postelnicu, în a patra reprezentație a spectacolului ”Un stejar”, în regia lui Bobi Pricop.
Între 1970-1975 este și profesor la Școala Populară de Artă din Piatra Neamț. Din 1975 până în 2001 este actor angajat la Teatrul Odeon din București.

După 2001 își continuă activitatea artistică, colaborând în afară de Teatrul Odeon cu multe alte teatre din București și din țară: Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, Teatrul Nottara, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul de Comedie, Teatrul Național București, Teatrul „Luni” de la Green Hours, Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sf. Gheorghe. Participă de asemenea la numeroase alte proiecte culturale în țară și străinătate.
„Viaţa e bine să o laşi să te trăiască simplu , nu trebuie neapărat să te repezi tu s-o trăieşti cum crezi, cum îţi calculezi, nu, las-o să te trăiască simplu pentru că dacă eşti material bun ajungi bine… am beneficiat de nişte părinţi minunaţi, m-am bucurat de un climat cultural extraordinar şi lucrurile bune pe care le-am învăţat s-au întipărit, au intrat în reflex şi n-am fost obligat să mint că sunt băiat de treabă şi eu de fapt să fiu un derbedeu. Chiar am fost un băiat de treabă. Poate chiar prea de treabă”, spunea marele actor.

Din bogata sa activitate fac parte şi colaborările cu teatrul de televiziune și teatrul radiofonic, fiind una din marile voci ce au pătruns în casele românilor de-a lungul timpului.
„Actoria este cea mai spirituală dintre profesii pentru simplul motiv că actorul trebuie să se afle într-o stare paradoxală: el s-a identificat cu personajul pe care îl interpretează, dar cu toate acestea a rămas un privitor”…

Până la urmă, actorul este un mim superior, un schimbător de măşti. De astăzi, Constantin Cojocaru poartă masca veșniciei.
Drum lin, Maestre!

Sursa foto: Facebook/Constantin Cojocaru