Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă el şi nu în ceea ce primește…
Astăzi, despre Silviu Purcărete la 73 de ani!
’Domnule Preşedinte, dragi colegi,
Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sînt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspar cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori şi generatoare de agitaţie şi indignări.
Mulţumind adînc celor cinci membri ai juriului pentru «rătăcirea» de a mă fi înscris pe lista candidaţilor la premiu, vă rog sa luaţi în considerare retragerea mea dintr-o competiţie pe care nu mi-am dorit-o şi nu mi-o doresc neapărat şi care provoacă atîta amărăciune şi parapon.
Se ştie că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrîne sînt îndepărtate şi sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele.
Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuşi să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești.
Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!
Cu mulţumiri şi deosebită stimă,
Silviu Purcărete
20 Martie 2023’’
Cum poți exprima admirația, la ceas aniversar, unui astfel de artist? Cum poți șterge de praful ipocriziei cuvintele care l-au întristat și apoi să le pui în lumina gândurilor pentru a-i face un modest Laudatio?
Ne temem de valori, ne temem de repere, ne temem de polemică obsedați și ignoranți de multpreaplinul nostru… E trist!
Lumea Teatrului a fost și trebuie păzită de harul său, altfel se transformă într-o ‘’dulce’’ făcătură necredibilă și mediocră.
Silviu Purcărete este un artist, real, adevărat, international. Nu noi îi măsurăm valoarea în centimetri de gânduri, bune sau rele, ci opera sa!
De altfel mari artiști ai României și-au exprimat admirația pentru aniversatul Teatrului Românesc, Silviu Purcărete.
Doamna Oana Pellea scrie pe pagina domniei sale de socializare:
’’Silviu Purcărete. Unul dintre cei mai importanți regizori. Silviu Purcărete = Un Univers!
La mulți ani!
Bucuroasă tare că am lucrat cândva impreună.’’
O altă personalitate a culturii române, Marina Constantinescu, mărturiseşte:
„Pentru mine, Silviu Purcărete este gustul teatrului pur pe cerul gurii. Aromă care te îmbată de tăria inteligenței lui sclipitoare și de puterea viselor lui. Care, uneori, coboară din mintea lui, pe scenă. Spre norocul nostru”.
Un alt mare artist, Valer Dellakeza, cu 62 de ani pe scena teatrului craiovean, această emblematică instituție glorificată de 12 premii internaționale, ce a stat și pe umerii acestui maestru al teatrului românesc, mentionează:
’’PERMANENȚA GENIULUI ROMÂNESC:
SILVIU PURCĂRETE
La mulți ani!’’
Silviu Purcărete asigură PERMANENȚA GENIULUI ROMÂNESC , dăruindu-ne POFTA DE VIS!
A intrat în scena vieții pe 5 aprilie 1950, București, acum 73 de ani, cu menirea de a găsi cheia frumosului ce salvează lumea prin menirea de regizor de operă și de teatru!
A absolvit secția de regie a IATC-ului în 1974. După colaborările cu Teatrul din Piatra Neamț (Romeo și Julieta de Shakespeare) și Teatrul din Constanța (Ecuba de Euripide, Miles Gloriosus de Plaut), începând din 1978 lucrează la Teatrul Mic din București (Giraudoux, Sartre, Shakespeare) și devine profesor la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică.
În 1986 pune în scenă un spectacol cu piesa Campiello(Piațeta) de Goldoni cu care câștigă Premiul Național pentru Teatru.
În anul 1992 e numit director artistic al Teatrului Bulandra din București.
Numele său e legat în principal de colaborarea cu Teatrul Național din Craiova cu care prezintă Piticul din grădina de vară de D.R.Popescu (1989), Ubu rex cu scene din Macbeth, după Alfred Jarry și W.Shakespeare (1990), Titus Andronicus de W. Shakespeare (1992), Phaedra, după Seneca și Euripide (1993), Orestia (1998, după Eschil, A douăsprezecea noapte, după W. Shakespeare (2004), Măsură pentru măsură de W. Shakespeare (2008), Furtuna, după W. Shakespeare (2012).
Multe dintre spectacolele sale montate la Craiova (Titus Andronicus, Ubu Rex, Phaedra, A douăsprezecea noapte] au fost invitate la numeroase festivaluri din întreaga lume (Avignon, Edinburgh, Tokio, Melbourne, Montreal, Glasgow, Bath, Varna, Gdansk, Sarajevo).
În anul 1996 devine director al Centrului Dramatic din Limoges pentru care produce, printre altele Orestia, Trei surori și Don Juan și unde, doi ani după creează o școală pentru tineri actori.
După evenimentele din 1989 a pus în scenă “Decameronul” la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, iar în 1995, montează (având și sprijinul unor producători britanici) unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte teatrale ale acelor ani Danaidele într-o coproducție cu același Teatru național din Craiova, premieră care a avut o distribuție record de peste 100 de interpreți, printre care Radu Beligan[2], Coca Bloos și mulți alții. Spectacolul a fost apoi invitat la cele mai importante festivaluri internaționale, bucurându-se de un succes deosebit.
Din anul 2001 până în prezent a regizat nu mai puțin de șapte spectacole la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu și anume: Pilafuri și parfum de măgar, exercițiu după Cartea celor o mie și una de nopți, care a avut premiera în 2001, Cumnata lui Pantagruel, după scrieri de François Rabelais (2003), Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett (2005), deja legendarul Faust , după J. W. Goethe (2007), Lulu de Frank Wedekind (2008) și Metamorfoze după Ovidiu (2009), D’ale carnavalului, de Ion Luca Caragiale (2011).
În străinătate pune în scenă și opere lirice printre care: La Bohème de Giacomo Puccini (Essen), Parsifal de Richard Wagner (Scottish Opera), Roberto Devereux de Gaetano Donizetti (Wiener Staatsoper), Castor et Polux de Jean-Philippe Rameau (Opera Bonn), Îngerul de foc de Serghei Prokofiev (Csokonai Theatre Debrecen).
Regizează în Regatul Unit piesele teatrale Decameronul, Phaedra și Danaidele (Glasgow), Orestia (Lyric Hammersmith), Ubu Rex (Edinburgh International Festival) și Furtuna (Nottingham Playhouse), iar in 2007 Macbett de Eugen Ionescu pentru Royal Shakespeare Company.
În 2002 înființează propria sa companie teatrală.
“Troilus și Cresida” a fost prima sa colaborare cu Teatrul Katona József din Budapesta. Spectacolul a fost prezentat în 2006 la București în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare.
În anul 2003, Silviu Purcărete a devenit membru cu titlu personal al Uniunii Teatrelor din Europa.
Editura Nemira a lansat în 2016 volumul „Convorbiri teatrale”, publicat în colecția Yorick, în colaborare cu FITS, un volum ce reunește dialogurile cunoscutului om de teatru George Banu cu mari regizori invitați la la Festivalul de Teatru de la Sibiu, printre care Eugenio Barba, Lev Dodin, Peter Stein, Pippo Delbono. Discuția de mai jos, cu Silviu Purcărete, a avut loc în spațiul conceput pentru celebrul spectacol „Faust”.
Silviu Purcărete a dat Premiera-eveniment: “Faust” de Goethe, în programul Sibiu – capitală europeană 2007. Într-o hală transformată într-un centru pentru artele spectacolului, publicul joacă impreună cu interpreţii. Spectacolul a deschis Festivalul Naţional de Teatru şi a fost în turnee pe tot globul.
Faust face parte dintr-un program personal al regizorului Silviu Purcărete. A montat un fragment in Franţa, în cadrul unui festival de teatru de stradă. La Sibiu a optat tot pentru un spaţiu neconvenţional, o hală unde construieşte o montare de proporţii hiperbolice.
Din poemul dramatic al lui Goethe a ales pactul lui Faust cu diavolul, relaţia Faust – Margareta, noaptea Valpurgiei şi ridicarea lui Faust la Cer. Scenariul este un libret pentru cuvănt, muzică, pantomimă. Publicul intră în sală pe acordurile căntecului “Hristos a inviat”. Cortina se ridică dezvăluindu-ne “odaia de studiu” a lui Faust, o cameră rece, austeră, cu munţi de hărtii, ziare, cărţi, cu o chiuvetă sordidă, cu bănci in care stau homunculi cu laptopuri, studenţii lui Faust – fiinţe care amintesc de pacienţii unui azil de nebuni. Faust, măcinat de frica de moarte şi de teroarea bătrăneţii, cuprins de o vitalitate monstruoasă, de o poftă vampirică de a trăi, incheie pactul cu Mefisto, o creatură bizară, caricaturală, un amestec incert intre un transexual şi un manechin viu. Violent, emoţionant şi visceral, Faust este o reprezentaţie antologică, un spectacol care înnobilează şi care intră în suita marilor montări ale unui regizor-poet, un spectacol unic.
Nu aș putea încheia acest modest Laudatio decât adăugând ceea ce un alt mare artist, actor și dascăl de la Cluj, Bács Miklós, menționează:
’’Cred cu tărie în nevoia existențială de repere umane și profesionale în viața noastră! Pentru mine SILVIU PURCĂRETE reprezintă un asemenea reper. Arta lui continuă să neînnobileze Spiritul! Mulțumim pentru toate aceste daruri!!
La mulți ani, Silviu Purcărete!’’
’’Eu cred că efortul ar trebui folosit către îmbunătăţirea României şi nu a imaginii României! Pentru că noi consumăm foarte multă energie şi foarte multă pasiune pentru lucruri de suprafaţă”, mărturiseşte Maestrul Silviu Purcărete!
La mulți ani, Maestre! Laudatio!
