La mulți ani, Maestre Matei Vișniec!

Aniversatul zilei, Matei Vișniec este acel dramaturg care-ți dă o întâlnire cu tine la fiecare spectacol ce-i poartă semnătura.

Articol editat de Anca Bălălău, 29 ianuarie 2023, 15:40

A văzut lumina zilei pe 29 ianuarie 1956 în Rădăuți și și-a structurat cariera studiind istoria și filosofia la Universitatea din București, unde a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu.

Destinul a vrut ca în septembrie 1987, să obțină o viză turistică pentru o călătorie în Franța și Grecia, iar la Paris o fundație literară, „La Fondation pour une Entraide Intellectuelle Européenne”, să îi ofere o bursă literară.În timp ce se află la Paris, piesa sa, „Caii la fereastră”, este interzisă la Teatrul Nottara din capitală, cu o zi înainte de premieră, astfel că la începutul lui octombrie autorul cere azil politic în Franța.
Exilul îl aduce lângă membrii proeminenți ai emigrației române, Monica Lovinescu, Virgil Ieruna etc., în timp ce ia cursuri intensive de limba franceză. Timp de o lună și jumătate locuiește într-un cămin de muncitori imigranți, apoi este găzduit într-un cămin al organizației umanitare „Secours Catholiques”. În tot acest timp, frecventează intens teatrele pariziene, începe traducerea propriilor sale piese în limba franceză.

În lunile august 1988 – octombrie 1989, locuiește la Londra, unde lucrează ca jurnalist la Secția Română de la RADIO BBC, unde are un contact benefic cu teatrul anglo-saxon și scrie o piesă în limba engleză – The Pit (Groapa).

În luna octombrie 1989, demisionează de la BBC pentru a-și începe studii doctorale în Franța. O bursă de studii de 2 ani îi permite să trăiască la Cetatea Internațională Universitară de la Paris (Cité Internationale Universaitaire) și să scrie o teză despre „Rezistența culturală în Europa de răsărit sub regimurile comuniste”. Imediat, va obține prima diplomă franceză – DEA (Diplôme d’Etudes Approfondies); concomitent, începe să scrie piese de teatru direct în limba franceză. După aceea, se va dedica teatrului și activității de jurnalist la Secția Română de la RADIO FRANCE INTERNATIONALE. Începe o bogată activitate de jurnalist.

La 31 de ani, când ajunge la Paris, Vișniec lasă culturii române o operă deja semnificativă, un roman, foarte multe piese și câteva volume de poezie. Intră în cultura franceză prin poezie, Le sage à l’heure du thé este distins cu premiul Cea mai bună carte de poezie din 1984.

Oaspete al emisiunii Boema de la Radio România Reșița, Matei Vișniec ne-a mărturisit:

„M-am format într-un fel ascultând radioul. Acum 50 de ani ascultam radioul, fiind elev, fiind copil. Exista o emisiune la ora 8 pe care nu o ratam niciodată, se numea ”Bună seara, copii!”, ce era o poveste povestită de artiști, de oameni care știau să povestească și cu ea adormeam.

După aceea am ascultat mult timp Teatru radiofonic, piese radiofonice, mai târziu, ajungând în Franța am lucrat la BBC, am lucrat la Radio France International, consider că radioul nu a murit odată cu apariția televizorului. N-a murit cinematograful odată cu invenția televizorului, așa cum nu moare cartea odată cu invenția tabletei.

Radioul are în continuare un imens rol în viaţa noastră și din simplul motiv că atunci când îl asculți, poți face și altceva: te poți afla într-o mașină, poți face ceva la bucătărie, poți călca rufele sau poți desena sau picta. Radioul este un instrument de formare a noastră, aș spune, care nu ne mănâncă, nu ne devorează, ci ne-a dat un spațiu de libertate. Este paralel cu noi, nu se confundă cu noi, nu ne paralizează ca televizorul, nu ne obligă la unidirecționalitate ca imaginea.

Radioul este un prieten foarte apropiat și sincer al omului, în timp ce televizorul este un prieten perfid, devorator și totalitar. Iată doar câteva din motivele pentru care radioul trebuie sprijinit prin toate mijloacele iar emisiunile bune, gen teatru radiofonic sunt mine de aur și din punctul meu de vedere trebuiesc menținute și sprijinite”.

Și-a păstrat proaspăt sentimentul apartenenței la România:

‘’La Suceava, unde am un teatru care-mi poartă numele și unde merg din când în când pentru că sunt invitat, pentru că e importantă legătura cu actorii, cu ceea ce fac ei acolo, sunt primele creații pe care acest teatru le propune deja, deci, iată, m-am angajat în această situație și cât timp voi fi sănătos și cu energie (am 60 de ani), voi continua să fac această navetă pentru că e într-un fel de datoria mea, am o datorie morală iar pe de altă parte îmi face și plăcere. E ca o misiune, să creez poduri între România și Franța, între Est și Vest, între două sensibilități, între două culturi, între două lumi.’’

Anul acesta, pe 30 ianuarie, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” va sărbători 73 de ani de existenţă.
În cadrul evenimentului se va acorda titlul de Doctor Honoris Causa lui Matei Vişniec, dramaturg, poet şi personalitate culturală recunoscută internaţional.
De asemenea, Matei Vișniec și medicul Radu Lupescu au devenit, printr-un decret semnat de președintele Emmanuel Macron,Cavaleri ai Ordinului Național al Meritului!Matei Vișniec dincolo de faptul că e un mare dramaturg, lucrează de peste trei decenii la întărirea relației dintre România și Franța.

Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Croatia, Ucraina, Canada, Statele Unite, Argentina, Brazilia, Bolivia, Japonia, Maroc, Iran, Liban…
Piesele lui Matei Vișniec sunt traduse în peste 25 de limbi. Unele au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Național din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Catania (Sicilia)…

Spectacole și participări la mari festivaluri internaționale de teatru: Festivalul de la Avignon, Bienala de teatru de la Bonn, Festivalul de teatru de la Edinburg, Festivalul FAJDR de la Teheran, Festivalul de teatru de la Sibiu etc.

A fost invitat pentru intervenții și conferințe pe tema rezistenței culturale și a literaturii ca spațiu de libertate în numeroase orașe din Franța, dar și în Italia (Universitatea din Padova, Universitatea din Bolognia, Institutul Cultural Francez de la Roma), Statele Unite (Universitatea Phoenix din Arizona, Festivalul „Playing French” de la Chicago), Maroc (Centrul Cultural Francez de la Tetouan), Iran (Universitatea liberă de la Teheran), Japonia (Teatrul Kaze din Tokyo), Cehia (Centrul Cultural Român de la Praga), Marea Britanie (Festivalul de teatru de la Brighton), Germania (Teatrul Hans Otto de la Potsdam), Luxemburg (Fabriktheater) etc.

În jur de 30 de piese scrise în franceză sunt publicate de editurile franceze Actes Sud – Papiers, L’Harmattan, Lansman, Crater, Espace d’un Instant, L’œil du Prince.

sursa foto-FNT