La mulți ani, Ioana Crăciunescu!

De la Emil Botta la Adrian Pintea la aniversata zilei, Ioana Crăciunescu, teatrul a fost pus în oglinda sensibilității și a trăirii intense prin poezia scrisă de cei trei actori. Ioana Crăciunescu și-a răstignit stările sufletești peste cuvântul care zidește cu un har special. A mers printre valurile sentimentelor și a adunat furtuni și iubiri cărora le-a dat hainele unui curcubeu ce-a tresărit la orice atingere de lacrimă.

Articol editat de Anca Bălălău, 13 noiembrie 2022, 10:59 / actualizat: 14 noiembrie 2022, 13:16

‘’M-am născut dintr-o mamă refugiată şi dintr-un tată bucureştean. Mama avea patru clase primare, tata era inginer constructor. Am moştenit de la tata patima pentru lemn şi zidărie. Le-am spus părinţilor că dau la facultate la Istoria Artelor. Am dat însă la Teatru. La examen, am recitat poemele mele, le-am ştiut pe dinafară. Nu am făcut nicio altă pregătire suplimentară pentru facultate. Avem 17 ani şi jumătate când am dat la Teatru. Erau 2.000 de candidaţi pentru 10 locuri, după probele eliminatorii am rămas 300 de candidaţi pentru cele 10 locuri. I-am avut profesori pe Zoe Anghel Stanca şi pe Moni Gherleter. Însă mergeam şi la orele de regie, unde erau profesori Radu Penciulescu şi David Esrig. Eram o „carne bună de scenă“. Îmi plăcea mai mult la Regie decât la Actorie.’’

A absolvit Liceul Mihai Viteazu din capitală si încă de atunci scrie poezie. În 1973 a absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București si a devenit actriță a Teatrului Nottara. A jucat pe aceasta scenă mai mult de 50 de roluri și in 1974 debuta pe marele ec-ran cu filmul Actorul si sălbaticii. În 1978 a jucat in Ediție specială, un film regizat de regia: Mircea Daneliuc, în 1979 în Ion: Blestemul pamântului, blestemul iubirii, regia Mircea Mureșan, în care a interpretat rolul Anei, rol ce a consacrat-o. Au urmat: Artista, dolarii și Ardelenii, De ce trag clopotele, Mitică?, La capătul liniei, Femeia din Ursa Mare, Prom-isiuni, Să-ți vorbesc despre mine, Duminica în familie, ÎntÂmplâri cu Al-exandra, Quelque part vers Conakry, The Lie, Pullman paradis.

Ioana Crăciunescu s-a remarcat încă, înainte de 1989, ca poetă și actriță de teatru și cinema.
În 1991 pleacă în Franța, fiind invitată pentru câteva luni, și a rămas 15 ani.
Apoi s-a întors în România, a stat o perioadă scurtă și a plecat în Franța din nou. Și-a împărțit iubirea între două țări și două culturi, la fel cum a împărțit iubirea între actorie și poezie. Locul cel mai important pentru omul Ioana Crăciunescu, loc de dor și regăsire, rămâne Bulbucata, un sat spre Giurgiu unde se află mama artistei și casa de la țară.

A jucat la Paris, la Teatrul de poezie românească Opium de la Haute Al-lier, dar și la Avignon, în Belgia, Luxemburg, a interpretat roluri în „La Philosophie dans le boudoir” de SADE.
„Les Liaisons Dangereuses” de Laclos, spectacole jucate în limba franceză. A adaptat pentru scenă și a regizat spectacolul „Les Chants de Maldoror” de Lautreamont. A mai jucat în „Les Sept contre Thčbes” de Eschil, „Le cadavre vivant” de Tolstoi, „Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu, „Pescărușul” de A.P. Cehov, „Salve regina” de Virgil Tănase, „Sufleurul fricii” de Matei Vișniec. „27 remarques pleines de co-ton” de Tennesse Wiliams. A revenit periodic în România și a continuat să joace la București și la Teatrul din Sibiu, a susținut recitaluri de poezie. A jucat în țară în spectacolul din 2004, Hamlet, „Intolerable”, cu o dis-tribuție română, franceză și maghiară, în turneu internațional.

La începutul anilor 2000, Ioana Crăciunescu a jucat pe scena teatrului reșițean într-o piesă de Matei Vișniec, o coproducție româno-franceză, ‘’Richard al treilea nu se mai face’’, alături de Alexandru Repan, Ion Hai-duc, Sorin Cociș și actori ai teatrului nostrum, sub regia lui Michel Vivier. Tot atunci, reșițenii i-au cunoscut latura poetică, artista lansându-și în orașul de pe Bârzava, câteva cărți.

‘’A nu face compromisuri înseamnă să nu trădezi primele zece porunci. Nu am spus niciodată o poezie artistică, nu am jucat în niciun film politic, în vremea comunismului. Mai mult, m-am internat într-un spital deşi nu eram bolnavă, după ce Nicolae Ceauşescu a cerut nominal, după filmul „Ion…“, să prezint un congres la Sala Palatului. Am înghiţit nişte pastile, m-am îmbolnăvit subit… Dacă nu m-aţi salvat, eu mă salvez singură, le-am zis. Au trebuit să suspende spectacolele mele de la teatrul Nottara. Aşa am înţeles eu să nu fac compromisuri’’, mărturisea actrița și poeta născută într-o zi de 13 noiembrie, Ioana Crăciunescu.
Aniversata zilei este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariștilor români, a UCIN și UNITER.
La mulți ani, Ioana Crăciunescu!