Boema Timișoarei din secolul trecut a fost înobilată de mari artiști, oameni care împotriva tuturor constrângerilor au făcut din orașul de pe Bega o Cetate Liberă și aristocrată.
Astăzi, ne îndreptăm gândurile bune către cea care a fost ,este și o să fie, Elisabeth Lili Ochsenfeld. Face parte din elita Timișoarei, a scris boema unor ani care au făcut din orașul de pe Bega o râvnită capitală a libertății prin cultură.Provine dintr-o familie care a plătit încercările istoriei cu propria suferință.Este unică, modestă și copleșitoare prin modul în care iubește oamenii, arta și viața. Este, de asemenea, mamă, bunică și jumătatea romantică a unui om deosebit.
Un artist sensibil care unește liniile fine ale trăirilor în culori ale sufletului, natura fiind un izvor de inspirașie al său. Culorile Lilianei, după cum îi spun prietenii, au o altă rezonanță pe pânzele sale.
Elisabeth Ochsenfeld a plecat în Germania, în anul 1986, unde a expus, a pictat, a făcut grafica, una dintre lucrările sale fiind coperta albumului Cantofabule al formației Phoenix realizată împreună cu Valeriu Sepi, din păcate respinsă de cenzura comunistă.
‘’În România, unde m-am născut, este deja 19 ianuarie și mă pregăteam să vin pe lume… Nu durase mult și în zorii zilei m-am ivit. Era un cer senin de iarnă, imi povestea mama. Și acea seninătate m-a însoțit până acum. Altfel nu știu cum aș fi izbutit să trec prin toate și să rămân dreaptă și mereu prezentă în viața lui Zoe(n.r. fiica). De două ori am scăpat la limită…
O dată de nefericire, când poți pieri din pricina greului din suflet, care te poate măcina de viu și altă dată când viața se scurgea roșie din mine…
Am trecut și de una și de cealaltă, nu fără teamă, nesiguranță, sfârșeală și suferință…
Dar cum face Capricornul, am urcat cu rănile după mine și nu le-am dat întâietate. Seninătatea din ziua cea dintâi și-a luat izbânda, călăuza fiindu-mi până și în aceste clipe.
Zic și astăzi, că pentru cei 73 de ani cărunți și intens trăiți, am făcut bine, în cele din urmă, fiindcă 73 înseamnă totuși cei mai mulți, oricum am socoti.
Și cei mai mulți au fost minunați din cauza seninătății din acea zi de iarnă.
Motive să îi așez în alt sertar al aducerilor aminte, unul cu tristeți, ar fi destule, însă nu le dau îngăduință să își întindă prioritar manuscrisele prin alegerea de FERICIRE, pe care de multă vreme am făcut-o…’’compilează artista pe pagina sa de socializare.
La Academia de Științe din Heidelberg a lucrat peste 20 de ani la un proiect de documentare a «drumului mătăsii». În paralel a creat Casa Bunicilor de la Gărâna, din anul 1991, dar și un așa numit «residency award» pentru artiști, la Heidelberg și Frankfurt.
La Gărâna, Elisabeth Ochsenfeld a organizat ani la rând o tăbără de creație artistică, pe perioada Festivalului de Jazz, la Arthouse Gărâna-Wolfsberg – o casă tradiţională de pemi, transformată de plasticianul german de origine română Elisabeth Lili Ochsenfeld în atelier de artă plastică, spaţiu expoziţional, muzeu, spaţiu de locuit şi loc de întâlnire pentru artişti de pe meridianele lumii.
Este un om și un artist fără vârstă, din rasa celor născuți și nu făcuți, un interlocutor altruist în emisiunile radio și un prieten până la capăt.Face parte din categoria oamenilor aleși care sunt cu inima la Vedere, fără ipocrizie sau infatuare,
Cunoscută și apreciată în Europa și în lume, Elisabeth Ochsenfeld este parte a diasporei culturale românești.
Elisabeth Ochsenfeld este un bănățean autentic, un iubitor al Gărânei, dar și un artist universal căreia îi transmitem astăzi un sincer La Mulți Ani!
Sursa foto: Elisabeth Ochsenfeld
