Ion-Ardeal Ieremia împlinea 60 de ani! Lumină şi pace, Maestre!

“În secolul nostru în care visătorii sunt considerați cel mai degrabă nebuni, destinul lui Don Quijote cu siguranță ar fi arătat altfel. Am încercat să imaginăm acest personaj, privit prin ochii sticloși ai omului contemporan,” mărturisea cel care astăzi-13 ianuarie împlinea 60 de ani, regretatul regizor al Teatrului Național Timișoara, Ion- Ardeal Ieremia.

Articol editat de Anca Bălălău, 13 ianuarie 2025, 18:35

A fost un artist lucid, un om, un caracter care, nu a pus de două ori în scenă același spectacol, dar și un visător care ne-a învățat cu migală ce să visăm și cum să visăm pentru a evada sau evita coșmarul unei realități.

Născut în Oradea, pe 13 ianuarie 1965, fiu de regizor, și-a petrecut copilăria în culisele teatrului. A absolvit un liceu cu profil real ale cărui rigori le-a resimțit ca pe o „pereche de pantofi străină”, după cum spunea el însuși.

A absolvit în 1995 Secția Regie Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică ’’Ion Luca Caragiale’’din București, la clasa profesor Valeriu Moisescu, un om și un pedagog extraordinar, care a fost și profesorul tatălui său.

Tumultuos, generos, intempestiv, neliniștit, cu o inteligență ascuțită, Ion-Ardeal Ieremia a urmat – nu fără să-și pună întrebări care l-au urmărit mereu – aceeași profesie ca cea a tatălui său.

Cariera lui, începută la Teatrul Național din Târgu-Mureș și continuată, următorii 28 de ani, la teatrul timișorean, a demonstrat că identitatea sa artistică îi aparține pe de-a-ntregul, spectacolele sale, de la prima montare – ‘’Femeia-șarpe’’. de Carlo Gozzi, până la cea din urmă – ‘’Săptămâna luminată’’, de Mihail Săulescu purtându-i amprenta unică: o mare sensibilitate care l-a rănit mai mereu și pe care învățase să o ascundă în spatele unui simț al umorului unic, un umor care îi va purta mereu amprenta, dar și în spatele unei nerăbdări aspre. Cu adevărat, în spatele glumei sau a asprimii s-au aflat întotdeauna o mare delicatețe și o mare fragilitate pe care le-a distilat în spectacolele lui, dar și opinii pe care, în spectacole și în afara lor, le-a exprimat mereu cu toată convingerea.

Ion-Ardeal Ieremia a fost o prezență integră și efervescentă a Timișoarei și a Teatrului Național pentru care a luptat în toate modurile pe care le-a putut imagina – ca artist, ca locuitor al orașului, dar și din poziția de consilier municipal și, mai apoi, din cea de secretar de stat în Ministerul Culturii.
Ion-Ardeal Ieremia a fost o personalitate profund implicată și o voce puternică într-un spațiu fundamental pentru societate: cultura. Teatrul Național din Timișoara a beneficiat aproape trei decenii de spiritul, de inteligența și de loialitatea sa.

Pentru perioada când a fost și secretar de stat în Ministerul Culturii, a sprijinit în mod deosebit lumea teatrală dinBanat, dar și din țară, fiind deschis tuturor celor care i-au cerut sprijinul. În Caraș-Severin a reușit, în mandatul său, să celebreze Teatrul ’’Mihai Eminescu’’ din Oravița, la împlinirea celor 200 de ani de la înființare, alături de Ștefan Iordănescu.Era fericit ca un copil căruia Dumnezeu i-a sărutat sufletul bun, așa mi-l amintesc la respectiva manifestare, însoțit de femeia vieții sale, jumătatea sa, Claudia Ieremia, un artist profund.

Chiar dacă Ion- Ardeal Ieremia era înainte de orice un om modest, te copleșea, te ocrotea, te impresiona.
‘‘13 ianuarie. Ion ar fi împlinit 60 de ani. Nu am scris despre plecarea lui pentru că a trecut dincolo demn, discret și cu grijă pentru noi nu pentru el.O lecție pentru cei rămași și apropiați. O singură dată mi-a spus, cu liniște și puțin în glumă…”aș mai trăi un pic”. În inima, amintirile și poveștile noastre ești tot timpul, celebrez viața cu tine în gând.‘‘-scrie distinsa lui soție, pe pagina de socializare. Claudia și Inocențiu Ieremia vor duce povestea mai departe.

De-a lungul anilor a semnat montările unor spectacole care s-au jucat la Bucureşti, Craiova, Târgu Mureş, Piteşti, Baia Mare, Sf. Gheorghe, Opera Naţională Română din Timişoara, Reșița. Îşi iubea meseria şi îşi respecta actorii, iar rezultatul muncii sale s-a întrupat în săli pline şi în multe teme de meditaţie.
La Reșița, în 2023, a pus în scenă într-o abordare originală spectacolul Don Quijote, de Miguel Cervantes, o performanță artistică deosebită.

Chiar dacă a avut o viață scurtă asemeni creatorului său,prin acest spectacol Maestrul ne-a dăruit Eroul nostru. Cel pe care îl căutam de multă vreme, dar pe care nu ni-l asumam. L-am recunoscut, l-am sfidat, l-am ironizat, dar de la un moment dat Eroul nostru a preluat controlul, nu el era bolnavul, ci noi, nu el îmbătrânea, ci noi, nu el murea sublim sub soarele Spaniei, ci noi sub arșița luminilor de care ne-am temut că ne arată lacrimile.

Astăzi, Visătorul nostru Ion- Ardeal Ieremia împlinea 60 de ani, dar visătorii nu au vârstă și fiindcă visa mult prea frumos într-o lume ocupată cu altceva, Cel de Sus ni l-a luat acum un an pe două ianuarie… Dar parcă nu el a murit, ci o parte din frumusețea teatrului, a mesajului său că lumea se poate alina cu iubire și modestie și, da, Ion- Ardeal Ieremia a fost o parte din toate acestea unite de un simț al umorului genial.
Lumină și pace, Maestre! Ne lipsești, cu siguranță mult mai mult decât îți lipsim.
Epilog: „Nu-n palma mea, ci-n palma TA
E scrisă, DOAMNE, Linia vieții mele.”