In memoriam, Dan Spătaru. 18 ani fără vocea de aur a României!

„Drumurile noastre” , memoria noastră aduce un omagiu astăzi lui Dan George Spătaru, care a împlinit destinul său pe 8 septembrie 2004, acum 18 ani când a plecat pe drumul fără întoarcere.
Născut pe 2 octombrie 1939, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru și-a petrecut copilăria la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin și la Medgidia, alături de sora mai mare Puica, dar și a bunicilor agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan Spătaru a crescut printre poveștile bunicilor și cântecelor interpretate de părinții lui.
Când avea 12 ani, a rămas orfan de mamă, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătușă pentru a îndeplini dorința mamei „copiii mei să învețe carte”. Aici, Dan a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. A evoluat pe post de mijlocaș. A jucat la „Progresul”, apoi la „Știința București”.
În anul III la „Facultatea de Educație Fizică și Sport” a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. Apoi, s-a dedicat școlii și muzicii. Dan Spătaru era student când a început să cânte la „Casa Studenților” în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă. Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie; tatăl său cântase la vioară. Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a văzut. L-a ascultat odată la „Mon Jardin” și a făcut cu el lecții. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată, la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu „Măicuța mea”, de Temistocle Popa.
În anul 1972 o cunoaște pe viitoarea soție, Sida, la „Teatrul Fantasio” din Constanța. S-au căsătorit în 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției, Dan Spătaru a fost „familist convins” și „un model de tătic”, din păcate nu a apucat să îşi vadă nepoţica care, îi cântă astăzi cântecele şi îî seamănă foarte mult.
„Prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!”
Horia Moculescu (2004, în emisiunea In Memoriam, realizată de Monica Stoica la R.R.A.) povestește: „Eram în turneu cu Spătaru şi cu Andreescu. Trebuia să avem spectacol la Caransebeş şi, cu o seară înainte, primim telefon că se ocupă sala cu o şedinţă de partid. Zi liberă. Trenul tras la Lugoj. Şi ne ducem în oraş, pe malul Mureşului, acolo unde este sala de cinematograf… gol! Mă duc la vânzătoare, aflu că era un film rusesc, care nu avea nici spectatori, nimic. Am întrebat cât costă să cumpărăm diseară toată sala. Ni se spune: 820 de lei. Hai să luăm şi jucăm diseară, punem aici un anunţ la Casa de Bilete. Şi am scris aşa: “Diseară mare concert cu Dan Spătaru” şi ne-am trecut şi pe noi cu litere mai mici. Era ora 11.00, noi ne-am dus să mâncăm la gară ceva şi a venit un băiat, care aproape că-şi dădea sufletul de la cât alergase şi m-a întrebat: „Dvs sunteţi cu domnul Spătaru? Aveţi spectacol la 15”.
Când apărea pe scenă, îmbrăcat în ţinute impecabile cu un stil unic în vestimentaţie, ţinând microfonul în colţul gurii, captând publicul de la primele acorduri.
Artistul a bătut recordul la aplauze când era în Cuba: „Prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!”, mărturisea cu modestie artistul.
A plecat la doar 65 de ani și s-a așezat „În rândul patru” undeva în Ceruri, acolo unde și-a luat chitara sub braț și-mpreună cu ea, orișiunde ar fi, cântă inima sa în pieptul Veșniciei.

Articol editat de Anca Bălălău, 8 septembrie 2022, 10:50 / actualizat: 8 septembrie 2022, 15:26