Motto: ”Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului„, Ileana Vulpescu.
Și vă propun să ne ridicăm pe verticala piscului, amintindu-ne de o aristocrată a secolului trecut căreia i se spunea “Profesionista întrebării “, Catinca Ralea, plecată să… pună întrebari veșniciei la vârsta de 52 de ani, într-o zi de 19 Ianuarie a anului 1981… Ceea ce pare astăzi decrepit multor jurnaliști, de la presa mai ales centrală, este poate și cauza pierderii credibilității în această breaslă, poate lipsa de cultură și stimă de sine, poate lipsa decenței deontologice, dar mai ales așa zisă lipsă de Mentori. Greu de crezut, într-o perioadă când se dă mâna cu funcția și nu cu omul, că Mentorii mai pot însemna un reper în cariera cuiva, dar…
Catinca Ralea rămâne unul dintre cei mai încântători și cultivați oameni de presă, o enciclopedie pentru amfitrionii săi merită și poate un capitol de manual în școlile de jurnalism… Provenea din elita României, a fost fiica Ioanei (născută Suchianu) şi a esteticianului şi sociologului Mihai Ralea, doctor în drept şi filosofie, diplomat, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române, director al revistei “Viaţa românească”.
A fost soţia marelui actor Emanoil Petruţ şi nepoată pe linie maternă a criticului de film D.I. Suchianu. În tinereţe a fost căsătorită, pentru o scurtă perioadă, cu Valentin Lipatti, profesor şi diplomat, fratele marelui pianist şi compozitor Dinu Lipatti. A făcut cursurile secundare în Statele Unite şi a absolvit Facultatea de limbi romanice şi clasice, secţia limba şi literatura franceză a Universităţii din Bucureşti (1949-1953), devenind o excelentă vorbitoare de germană, franceză şi engleză. În 1953 se angajează la Secţia engleză a Redacţiei emisiunilor pentru străinătate a Radiodifuziunii Române, fiind mai întâi crainic, apoi redactor şi şef al secţiei din anul 1968. În 1957 debutează ca traducătoare cu “Jurnalul Annei Frank”, piesă de Frances Goodrich şi Albert Hackett. Traduce, în colaborare cu Eugenia Câncea, în 1960 – “Tess d’Urberville”, de Thomas Hardy, iar în 1964 volumul “Moara de pe Floss”, autor George Eliot. Tot în 1964 apare traducerea cărţii lui J.D. Salinger – “De veghe în lanul de secară”, realizată în colaborare cu Lucian Bratu. În anul 1967 realizează alte două traduceri: D.H. Lawrence – “Parfum de crizanteme” şi volumul lui Truman Capote, “Harfa de iarbă şi alte povestiri”, în colaborare cu Constantin Popescu. Un an mai târziu traduce “Centaurul”, creaţia lui John Updike, în 1971, în colaborare cu Cella Serghi, “Vă place Brahms?”, al lui Francoise Sagan, iar în 1975 – “O poveste cu un hobbit”, autor J.R.R. Tolkien.
Agenţia RADOR notează că, la 20 iulie 1969, Catinca Ralea realizează, alături de regretatul crainic Ion Ghiţulescu, transmisia radiofonică în direct a aselenizării şi a celor mai importante momente ale misiunii Apollo 11, un moment remarcabil în istoria postului public de radio din ţara noastră. În 1973 devine regizor de film, prin apariţia peliculei documentare “Apa vie leac să-ţi fie”, un portret despre viaţa şi opera folcloristului Harry Browner.
Conform http://www.cinemagia.ro, Catinca Ralea a fost vocea Miss Scharp în “Tănase Scatiu”, regizat de Dan Piţa în 1975 şi a jucat rolul nevestei lui Muran în “Lumina palidă a durerii”, regia Iulian Mihu (1981). A realizat interviuri la Radio şi TV cu un număr impresionant de personalităţi: Samuel Beckett, William Saroyan, Saul Bellow, Henry Moore, Marshall McLuhan, Henry Kissinger, Edward Heath, Christian Barnard, Louis Armstrong, Duke Ellington, Grigore Moisil, Yehudi Menuhin, Arthur Rubinstein, Margaret Thatcher, Edward Kennedy etc. A publicat interviuri, traduceri şi comentarii, mai cu seamă în revista “Secolul 20”. În 1983, anul în care şi soţul ei,actorul Emanoil Petruţ, pleca la doar 51 de ani -, apar la Editura Cartea Românească, postum, traducerile volumelor lui Lawrence Durrell – „Justine” şi „Balthazar” şi prima jumătate a „Cvartetului din Alexandria”, proiect dus la bun sfârşit apoi de a altă strălucită traducătoare, Antoaneta Ralian, care a adus publicului versiunea în limba română a celelalte două volume scrise de Durrell, „Mountolive” și „Clea”.
În anul 2003 i s-a decernat premiul “In memoriam” din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului. În amintirea personalităţii sale, Societatea Română de Radiodifuziune a numit una din sălile de conferinţe a instituţiei “Catinca Ralea”, menționează Agerpres.
Catinca Ralea a fost o prezenţă rafinată, însă în acelaşi timp severă cu obtuzitatea şi suficienţa, dar de o mare generozitate cu cei care demonstrau inteligenţă şi profesionalism. Adesea numită „profesionistă a întrebarii”, Catinca Ralea a fost apreciată pentru fineţea şi eleganţa apariţiei, dar şi pentru ineditul cu care îşi gândea şi realiza interviurile.
Catinca Ralea a rămas, prin întreaga sa activitate, unul dintre cei mai autentici intelectuali pe care i-a format cultura românească în secolul trecut şi astăzi la 42 de ani de la plecarea sa, pe bună dreptate putem spune „cea mai mare ziaristă de după război!”.
