În dimineața zilei de 5 noiembrie acum 12 ani, medicul Şerban Brădişteanu, şeful Clinicii de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca, anunţa decesul poetului Adrian Păunescu:
“Astăzi, 5 noiembrie 2010, la orele 7:15, inima maestrului Adrian Păunescu a încetat să bată! După nenumărate tentative de resuscitare a trebuit să ne declarăm învinşi şi maestrul a plecat dintre noi” a declarat Şerban Brădişteanu.
Deși se cunoștea starea sa de sănătate precară, nimeni nu bănuia marea despărțire de omul Adrian Păunescu, fiindcă poziile sale sunt nemuritoare și au rămas limbii și literaturii române ca o veșnică reverență.
Poet, publicist şi om politic, Adrian Păunescu s-a stins din viaţă la vârsta de 67 de ani. Este unul dintre cei mai prolifici autori contemporani, a debutat în anul 1960 şi a condus ulterior revistele “Flacăra” şi “Totuşi, iubirea”. Ani la rând, a organizat Cenaclul “Flacăra”, formă de exprimare care a influenţat generaţii întregi.
Adrian Păunescu – născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova – a fost poet,publicist şi om politic. Păunescu şi-a petrecut cea mai mare partea copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj, şi a absolvit ColegiulNaţional “Carol I” din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucureşti.
A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra,din fruntea căreia a fost destituit în iulie 1985. Pretextul a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985, însă Adrian Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul “Analfabeţii”, publicat în 1980, în Flacăra.
Între anii 1970 şi 1980, Păunescu a devenit o figură importantă în presa românească. Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat, şi revistele pe care le-a coordonat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România.
Adrian Păunescu, ca parlamentar, a făcut legi pentru scriitorii ajunși la pensie, a fost o voce care a bucurat și a supărat pe măsură. De multe ori învinuit fără motive, Păunescu și-a ocupat un loc incontestabil în istoria poporului român. Uneori genial, alteori doar uman, a lăsat o zester literară ce nu poate fi ignorată.
Pe plan personal a fost un romantic incurabil:
„La 18 ani, ne-am dus şi ne-am căsătorit. Simplu”, mărturisea Adrian Păunescu despre prima sa iubire și soție timp de 15 ani, Constanța Buzea. În 1967 şi în 1969 aveau să se nască cei doi copii, Ioana şi Andrei.
Constanța Buzea, poeta și mama copiilor lui Adrian Păunescu, a plecat acum 6 ani, pe 31 august 2012. Este reprezentanta poeților neomoderniști.
Fiul lor, Andrei Păunescu a compus un cântec în care îi păstrează împreună- „Haide mamă, haide tată mai priviți-mă odată și pe urmă dacă-i bine să mă faceți tot pe mine… eu vă duc pe sânge- este o idee care revine în poezia noastră”.
De pe patul de spital, poetul Adrian Păunescu a onorat promisiunea făcută ascultătorilor Radio Reşiţa şi a realizat luni, 1 noiembrie, emisiunea “Cu emoţie”, la Radio Reşiţa.
Poetul a recitat în premieră versurile create cu doar câteva ore în urmă: “Poem cardiac cordial.” A fost un efort admirabil din partea poetului Adrian Păunescu de a vorbi în direct chiar din salonul de reanimare al secţiei de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca din capitală.
Maestrul şi-a exprimat recunoştinţa faţă de toţi ascultătorii care i-au fost alături şi şi-au dovedit ataşamentul trimiţând mii de mesaje de apreciere şi încurajare.
De la un cardiac, cordial:
” De aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă
Consider că-i un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă
Mă monitorizează paznici minimi
Din maxima profesorului grijă
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai atingă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind
Cu cine ştie ce bolnav aicea
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei!
Păziţi-vă şi inima şi gândul!
De nu doriţi să vină anii grei
Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se ştie
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani
Eu însumi sunt mai omenos în toate.
Dă-mi, Doamne, viaţă încă nişte ani
Şi ţării mele minimă dreptate!”
Sursa foto-Poeții noștri
