Grigore Vieru-88 de ani de la naștere

’’Îl iubesc pe Dumnezeu, chiar dacă pare să fi uitat Patria mea; îmi iubesc Patria, chiar dacă pare să-l fi uitat pe Dumnezeu” scria cel care astăzi ar fi împlinit 88 de ani, Grigore Vieru, poetul născut peste celălalt mal al Prutului pe 14 februarie 1935 în satul Pererîta, ca fiu al lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic.

Articol editat de Anca Bălălău, 14 februarie 2023, 13:03

A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953, apoi Facultatea de Filologie şi Istorie a Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1958), potrivit volumului „Dicţionar General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, 2009) şi dicţionarului „Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul „Tînărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe” .

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți.
„Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.

Poetul este autorul versurilor de pe coloana sonoră a filmului pentru copii “Maria Mirabela” (muzica este semnată de Eugen Doga, iar vocea le aparține Andei Călugăreanu și lui Mihai Constantiniu). Pelicula este o coproducție româno-sovietică realizată în 1981 de regizorul Ion Popescu-Gopo, rolurile fiind interpretate de Gilda Manolescu – Maria, Medeea Marinescu – Mirabela, Ingrid Celia – Zâna Pădurilor și Ion Popescu-Gopo – Moș Timp.

Iubitor de slovă românească, poate mult prea înflăcărat și dedicat poporului său fără granite, Grigore Vieru avea să fie victima unui accident rutier pe 16 ianuarie 2009, în urma căruia a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Din păcate, Grigore Vieru era într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire.
Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.

Pe 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat, poetul pleca la marea întâlnire cu veșnicia. Grigore Vieru a fost înhumat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană.
La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici.
Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor.

De o parte și de alta a Prutului, poezia lui Grigore Vieru emoționează și unește într-o singura lacrimă frații despărțiți de un destin nedrept.
‘’ Sunt o lacrimă a acestui popor dintre Nistru şi Prut. Iar dacă am devenit simbol înseamnă o mare povară, înseamnă a fi pândit la orice pas de mari pericole, înseamnă a-ţi risca viaţa, propria ta viaţă şi a copiilor tăi. Risc care provine din partea regimului pe care îl consideram dispărut, dar rădăcinile lui sunt încă adânci şi multe. Rădăcinile regimului totalitar încă nu au dispărut’’, mărturisea regretatul poet.

Operă:
• 1957 – Alarma (versuri pentru copii)
• 1958 – Muzicuțe (versuri pentru copii)
• 1961 – Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
• 1963 – Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași’ (versuri, povestiri și cântece).
• 1964 – Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
• 1965 – Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967).
• 1967 – Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
• 1968 – Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae Testimițeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.
• 1969 – Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniță de copii.
• 1970 – Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru)
• 1972 – Trei iezi
• 1974 – Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)
• 1975 – Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
• 1976 – Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
• 1989 – Metafore albastre – Сини метафори – (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecția Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.
• 2010 – Mi-e dor de piatră – Жал ми е за камъка – еd. Avangardprint, Bulgaria – traducere în bulgară și prefață de Ognean Stamboliev – 100 poezii.