Gheorghe Lazăr – fondatorul învăţământului în Ţara Românească

Fie că ne întoarcem în nostalgia amintirii primului dascăl care ne-a învățat să scriem și să citim, învățătorul respectiv învățătoarea, urmași ai celebrului “Domn Trandafir” sau ne gândim la personalitatea lui Gheorghe Lazăr, pedagog, teolog, traducător și inginer, întemeietorul învățământului modern românesc, data de 5 iunie, declarată oficial Ziua Învățătorului, este un bun prilej de a ne mărturisi emoția începutului în ale slovelor…
Instituirea aceste zile a învăţătorului a fost aprobată în 9 octombrie 2007 de Parlament şi apoi prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007. Manifestarea are caracter educațional, național, apolitic și cultural.
Ziua Învățătorului este sărbătorită în toate unitățile de învățământ de stat, particulare și confesionale din sistemul românesc, iar Ministerul Educației și alte instituții abilitate ale statului acordă premii, distincții, medalii și titluri onorifice cadrelor didactice și elevilor, pentru merite deosebite.
Gheorghe Lazăr s-a născut la Avrig, pe 5 iunie 1779 și este considerat fondatorul învățământului în limba națională din Țara Românească. În anul 1818, a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Şcoala de la Sfântul Sava.
Fiu de țăran liber, Gheorghe Lazăr a fost luat de mic în casa baronului Samuel von Brukenthal. Remarcându-i aptitudinea pentru studiu, baronul l-a trimis să studieze la gimnaziile din Sibiu și Cluj, și apoi la Viena, unde a urmat studii superioare de filosofie, istorie și de științe fizico-matematice. Ulterior a studiat și teologia.
În perioada studiilor la Viena, se ocupă de traducerea şi elaborarea unor lucrări în limba română, astfel că în perioada 1808 – 1811 traduce câteva cărţi cu conţinut educativ, dintre care amintim: învăţăturile morale a lui Gottlieb Ehrenweich; o mică istorie morală a împăratului Octavian şi a soţiei sale; o geografie matematică pentru copii; o istorie al lui Johann Moritz şi a copiilor săi; învăţătura ortodoxă a mitropolitului Platon din Twer, educatorul marelui duce al Rusiei; un tratat de petagogie.
Din unele documente reiese faptul că după terminarea studiilor la Viena, Lazăr obţine titlul de doctor, iar în unele el este membru al Societăţii filologice din Halle. După ce petrece la Viena 3 ani, Gheorghe Lazăr pleacă la Carlowitz, pentru completarea studiilor de dogmă şi liturgică ortodoxă.
Întors în Transilvania, la Sibiu, a fost hirotonisit arhidiacon și a obținut un post la Școala teologică ortodoxă.
A tradus în limba română o serie de lucrări cu caracter pedagogic și chiar un manual de pedagogie. Din păcate a intrat în conflict cu episcopul Vasile Moga care, fiind un adept al învățământului în limba slavonă, a împiedicat activitatea culturală a lui Lazăr, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română.
În urma unui proces disciplinar, la sfârșitul anului 1815 guvernatorul Transilvaniei l-a destituit pe Gheorghe Lazăr din funcție, punându-l sub supravegherea autorităților polițienești. Aceasta l-a determinat ca, în 1816, să treacă munții și să se stabilească la București, unde și-a câștigat existența mai întâi ca profesor particular.
Gheorghe Lazăr a plecat la cele veșnice pe 17 septembrie 1823, lăsând moștenitorilor limbii și literaturii române candela aprinsă pentru a o iubi și duce mai departe. A fost înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din Avrig, în imediata vecinătate a casei natale. La mai bine de un secol mai târziu, în anul 1934, Școala militară de ofițeri de infanterie din Sibiu a reamenajat mormântul său.
Primii biografi i-au fost elevii săi, Ion Heliade Rădulescu și Petrache Poenaru, care au oferit istoriei primele date biografice precum și primele analize ale ideilor pedagogului Gheorghe Lazăr.
În anul 1973 UNESCO a comemorat 150 de ani de la moartea dascălului din Avrig, aducându-se în prim plan activitatea, viața și opera unuia dintre cei mai prestigioși îndrumători ai culturii române.
La mulţi ani, învăţătorilor noştri!

Articol editat de Anca Bălălău, 5 iunie 2024, 18:47