Ascultă Radio România Reșița Live

[FOTO] Mi-e dor de dumneata și dorul meu este durerea așezată în genunchi ca o rugăciune rostită de 70 de ori… și de-a pururi: La mulți ani în amintire, Mircea Cavadia!

Poeții sunt inima umanității, dar  această inimă e sfășiată de un vers lipsă, Mircea Cavadia!

[FOTO] Mi-e dor de dumneata și dorul meu este durerea așezată în genunchi ca o rugăciune rostită de 70 de ori… și de-a pururi: La mulți ani în amintire, Mircea Cavadia!

Articol editat de Radio Resita, 5 octombrie 2020, 17:21 / actualizat: 7 octombrie 2020, 15:07

Era Viu, Incomod  și Provocator, Inutil răutății și Autentic limbii și literaturii române ca un verb conjugat corect și hamletian în autoironia existenței pământene. Tragismul său era, dincolo de Umor, ca un Adevăr pe care Dumnezeu i l-a dat ca Har… Era Mircea Cavadia, născut într-o zi de 6 octombrie 1950.

Dacă s-ar afla aici lângă noi, Mircea Cavadia ar perora cu sensibilitate că e prea mult, răsfățându-se în dulci metafore care i-ar lumina chipul… mi-l imaginez făcându-mi un test al lacrimilor și tăcând inocent, grijuliu și plin de compasiune pentru această pandemie care ne macină dreptul la a ne îmbrățișa sentimentele… ne-ar umaniza sau ne-ar reumaniza și ar sufla peste cele 70 de lumânări ale celor 70 de ani, dar circumspect ca întotdeauna, Mircea Cavadia a plecat înainte de a ni se interzice îmbrățășările… Acolo sus își îmbrățișează prietenii, mentorii si adeversarii știuți și neștiuți… Acolo Sus, Mircea Cavadia e îmbrățișat de Dumnezeu și ținut aproape de Veșnicie…

Mi-l imaginez dincolo zâmbind prin luminițele din ochii sufletului… Dacă treceai dincolo de întunericul obișnuinței, hoinăreai în frumusețea sufletului său cu libertatea pașilor ce nu se împotmoleau în rutină… te învăța să prinzi stele și te împrumuta cu un alt Cer din care priveai lumea cu ochii minții.Firescul lui era genialul, iar clipa se rostogolea peste Vis fără încorsetarea blazării… era bun ca un drept la replică anticipat.

O dată ce te-a primit în sufletul său  nici o gheară a mediocrității nu te mai putea atinge, pentru că era asemeni unui vin bun căruia îi spuneai Dumneavoastră.

A adăugat Aristocrația sa patriotismului local, susținând cu patimă  prin Litera Verbului său cetatea Banatului de Munte care, l-a pus Voievod peste CUVÂNT. Cu un umor,  pe care trebuia să i-l cucerești pentru a te adăposti în confidențialitatea lui, știa să te adune de pe “câmpul de luptă” al rătăcirilor mediocre și să te încoroneze cetățean de onoare al inimii sale.

Mircea Cavadia înseamnă, astăzi, filosofia complexității umane, prozator, jurnalist, dramaturg, o trinitate conturată din seva rădăcinilor familiei sale, baza boemiei sale, vitalitatea altruismului său. Scria cu harul inimii și te privea cu ochii aceia jucăuși și snobi, totodată, de parcă de fiecare dată era surprins că există… așa a și plecat,de data aceasta surprinderea a fost pentru toți cei ce l-au cunoscut, iubit, înteles, criticat, citit, adorat…

“Mi-a fost greu până azi s-o fac. Despre Mircea  spuneam mereu că e stăpânul inimii mele şi al nervilor mei, iar gândurile mele se scurgeau în acea singură şi unică direcţie. Pe el l-a iubit Radu cel mai mult. Când a aflat cine este Gheorghe Zincescu şi cine este Bogdan Ulmu, a spus că au plecat la Tatame-în traducere Tata-mare-şi că acum stau de vorbă. Şi a mai spus că poate şi acolo unde sunt, mai scriu, doar că noi nu mai ptem citii ce scriu ei”, mărturisește cea care i-a fost soție, dascălul Gertrude Cavadia  prin straja lacrimilor,   despre ’’stăpânul inimii şi al nervilor ei, Mircea Cavadia’!

Mi-e dor de dumneata, Maestre… mi-e dor de dumneata cu teamă și emoție, mi-e dor de dumneata ca de un răsărit de soare ce se contopește  cu herghelia cuvintelor nerostite, mi-e dor de dumneata ca de  Ziua in care ne vom îmbrățișa peste hotarul imaginar al destinului și vom afla dacă există moarte sau doar eternitatea unui gând … mi-e dor de dumneata și DORUL meu este DURERTEA așezată în genunchi ca o RUGĂCIUNE rostită de 70 de ori … și de-a pururi: La mulți ani în amintire, Mircea Cavadia!

Epilog:’’Atunci când m-or chema străbunii,Aş vrea din mine să rămână.Măcar o mână de ţărână… Să intru-n ochi la câte unii’’. Mircea Cavadia’

Anca Bica Bălălău

Sursa foto: Gertrude Steiner

Etichete:
Poeți care au pus nume Banatului-Ion Chichere!
Poveşti de viaţă joi, 11 decembrie 2025, 18:30

Poeți care au pus nume Banatului-Ion Chichere!

Au trecut 21 ani de când Ion Chichere ne-a “întors viaţa pe dos ca pe-o mănuşă cu şoimul înăuntru…” acum, își îmbracă îngerii cu...

Poeți care au pus nume Banatului-Ion Chichere!
In memoriam, Poldi Bălănuță, o emoție ce nu se stinge
Poveşti de viaţă miercuri, 10 decembrie 2025, 14:24

In memoriam, Poldi Bălănuță, o emoție ce nu se stinge

Astăzi, trimitem gânduri unui suflet din a cărui fragilitate s-a hrănit Teatrul Românesc – Leopoldina Bălănuță. Poldi, cum o numeau...

In memoriam, Poldi Bălănuță, o emoție ce nu se stinge
Ziua în care Marin Sorescu a plecat: 8 decembrie 1996
Poveşti de viaţă luni, 8 decembrie 2025, 20:23

Ziua în care Marin Sorescu a plecat: 8 decembrie 1996

Considerat cel mai mare dramaturg român postbelic şi cel care împreună cu Nichita Stănescu, a revitalizat imaginea poeziei româneşti,...

Ziua în care Marin Sorescu a plecat: 8 decembrie 1996
In memoriam, M.J. Mihai I, ultimul rege al României
Poveşti de viaţă vineri, 5 decembrie 2025, 08:00

In memoriam, M.J. Mihai I, ultimul rege al României

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie” mărturisea Regele Mihai I. Fără Majestatea Sa lumea de...

In memoriam, M.J. Mihai I, ultimul rege al României
Poveşti de viaţă joi, 4 decembrie 2025, 18:21

Constantin Noica: Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină

„Suntem niște zei proști, niște zei nemuritori care ne-am uitat destinul‘‘, spunea filosoful și eseistul, mentor spiritual al unor...

Constantin Noica: Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină
Poveşti de viaţă joi, 4 decembrie 2025, 15:15

Rainer Maria Rilke, 150 de ani de la moarte

Rainer Maria Rilke a văzut lumina zilei, acum 150 de ani, pe 4 decembrie 1875 la Praga și a trecut la cele veșnice pe 29 decembrie 1926 la vârsta...

Rainer Maria Rilke, 150 de ani de la moarte
Poveşti de viaţă marți, 2 decembrie 2025, 19:50

Adrian Pleşca (Artan) a murit la 64 de ani

Adrian Pleşca, cunoscut de întreaga țară sub numele de Artan, s-a stins din viață marți, 2 decembrie, la vârsta de 64 de ani. Fondator al...

Adrian Pleşca (Artan) a murit la 64 de ani
Poveşti de viaţă marți, 2 decembrie 2025, 12:27

Un nume al muzicii clasice mondiale: Dinu Lipatti, 75 de ani de la moarte

La 75 de ani de când s-a stins, ne reamintim că Dinu Lipatti a trăit în cel mai fast moment din existența României moderne, o perioadă...

Un nume al muzicii clasice mondiale: Dinu Lipatti, 75 de ani de la moarte