[FOTO] In memoriam: Jacqueline Kennedy Onassis-Povestea celei mai iubite Prime Doamne care spunea: „Vreau să-mi trăiesc viața, nu să o înregistrez”

Motto : „Doar după ce înveți să te exprimi îi poți spune lumii ce îți dorești. Toate schimbările din lume, bune sau rele au fost mai întâi adresate prin cuvinte.” Jacqueline Kennedy

Articol editat de Radio Resita, 19 mai 2021, 16:06 / actualizat: 20 mai 2021, 7:48

Jacqueline Kennedy Onassis ,numele complet Jacqueline Lee Bouvier Kennedy Onassis și deseori numită Jackie Kennedy când a fost Prima Doamnă, a adus o eleganță tinerească Casei Albe în timpul mandatului ei. Pe scurt, fotograful, înainte de căsătoria cu John F. Kennedy, și redactor după ce a fost văduvă pentru a doua oară când a murit Aristotel Onassis, a fost mama lui John F. Kennedy, Jr. și a lui Caroline Kennedy (Schlossberg).

Jacqueline Kennedy a rămas în istoria Statelor Unite ale Americii drept una cele mai iubite Prime Doamne, asta în pofida dramei care i-a umbrit viața. A fost martora asasinării soțului ei, președintele John F. Kennedy, dar a reușit să treacă peste tragedie și să-și continue viața, căsătorindu-se cu magnatul Aristotel Onassis. A captivat întreaga lume cu inteligența, frumusețea și grația ei. Profund devotată familiei și țării sale, s-a dedicat creșterii copiilor ei, dar și transformării lumii într-un loc mai bun prin artă, literatură și respect față de istorie și serviciul public.

Jacqueline Lee Bouvier s-a născut pe 28 iulie 1929 în Southampton, New York, în familia unui broker bogat cu descendență franceză și a soției sale, figură cunoscută în lumea mondenă a Coastei de Est. Mama sa, Janet Lee, a fost cea i-a transmis fetei binecunoscuta dragoste pentru cai. Jacqueline avea doar un an atunci când a ajuns prima oară în șa și până la 11 ani a câștigat deja mai multe campionate naționale, fiind remarcată pentru talentul său.

O altă pasiune a tinerei era literatura;eroii ei preferați erau Mowgli, Robin Hood și Scarlet O’Hara.

Drumul către Casa Albă

În adolescență, Jackie a luat lecții de balet și de franceză. A mers la o școală privată din Connecticut și a urmat apoi cursurile colegiului Vassar, unde a studiat istorie, literatură, artă și franceză. A petrecut și un an la Paris, care i-a adus foarte multe bucurii: „Am iubit acel an mai mult decât orice altă perioadă din viață. Faptul că eram departe de casă mi-a dat ocazia de a mă privi cu un ochi foarte critic. Am învățat să nu-mi mai fie rușine de marea sete de cunoaștere pe care am încercat mereu să o ascund, și m-am întors acasă cu bucuria de a o lua de la capăt, dar și cu o dragoste pentru Europa care, mă tem, nu mă va părăsi niciodată.”

Înapoi în Statele Unite, Jacqueline a făcut ultimul an de colegiu la Universitatea George Washington pentru a fi mai aproape de familie. Prima slujbă a avut-o în 1951, când s-a angajat la Washington Times-Herald. Trebuia să se plimbe prin oraș și să facă fotografii oamenilor pe care îi întâlnea pe stradă, cărora le punea și câteva întrebări despre chestiunile importante ale zilei. Portretele și aceste mini-interviuri erau publicate zilnic în ziar. În această perioadă, Jacqueline l-a cunoscut la o petrecere pe John F. Kennedy, membru al Congresului și viitor senator de Massachusetts tânărul erou de război. După ce a câștigat o cursă în Senat în 1952, a făcut obiectul unui interviu. Au început să se întâlnească.

Cei doi s-au căsătorit pe 12 septembrie 1953.

După luna de miere petrecută în Mexic, cuplul Kennedy s-a întors la Washington. În primii ani ai căsătoriei, senatorul Kennedy a avut câteva probleme de sănătate, suferind de dureri cauzate de fotbal, dar și de rănile din război. În perioada de recuperare după o operație, Jacqueline l-a încurajat pe soțul ei să scrie o carte despre câțiva senatori americani care își riscaseră cariera în lupta pentru crezul lor. Carte, intitulată „Profiles in Courage”, a câștigat faimosul Premiu Pulitzer în 1957. În același an s-a născut primul copil al cuplului Kennedy, Caroline.

În ianuarie 1960, senatorul Kennedy a anunțat că va candida pentru președinția Statelor Unite. Soția sa l-a însoțit în multe dintre călătoriile pe care acestea le-a făcut prin țară, însă a aflat apoi că este din nou însărcinată, iar doctorii au sfătuit-o să rămână acasă.

Întoarsă la Washington, s-a implicat în continuare în campania soțului ei răspunzând la sute de scrisori, filmând reclame TV, dând interviuri și semnând o colană săptămânală într-un ziar sub titlul de „Campaign Wife”.

Pe 8 noiembrie 1960, John F. Kennedy l-a învins pe republicanul Richard M. Nixon și a devenit al 35-lea președinte al Statelor Unite. Două săptămâni mai târziu, soția sa dădea naștere celui de-al doilea copil al cuplului.

John F. Kennedy a devenit președinte pe 20 ianuarie 1961. Jacqueline devenea astfel Prima Doamnă a Statelor Unite. Părea născută pentru acest rol:avea un stil personal grațios, era pasionată de istorie și arte, era dedicată datoriei față de țară, iar prioritățile ei erau să fie o soție și o mamă bună.

Ajunsă la Casa Albă, doamna Kennedy a hotărât să o transforme într-un adevărat cămin pentru familia ei. A început un proces extins de renovare:a transformat una dintre verande într-o grădiniță pentru Caroline (la care mai veneau alți 12-15 copii), a adus un leagăn pentr copii și a construit o căsuță în copaci. Totodată, s-a dedicat restaurării camerelor istorice ale Casei Albe.

Cuplul Kennedy, cel mai tânăr cuplu prezidențial din istoria Statelor Unite, a adus un suflu nou, tineresc, la Casa Albă. Pentru ei, Casa Albă trebuia să fie un loc celebrare a istoriei, culturii și realizărilor americane.

În rolul ei de Primă Doamnă, Jacqueline kennedy a organizat numeroase cine și evenimente importante la Casa Albă, la care invita artiști, scriitori, savanți, poeți și muzicieni alături de politicieni, diplomați și oameni de stat. După o vizită la Casa Albă, faimosul violonist Isaac Stern i-a scris doamnei Kennedy pentru a-i mulțumi de invitație:

„Ar fi dificil să vă spun cât de înviorător și îmbucurător a fost să găsesc atâta atenție și respect pentru arte la Casa Albă.”

Doamna Kennedy a influențat și lumea modei. Stilul său clasic, extrem de rafinat, a impus trenduri în modă, chiar dacă ea nu era de acord  să se pună atât de multă importanță pe aspectul ei.

Jacqueline l-a însoțit pe soțul ei în multe călătorii în străinătate, iar interesul ei sincer pentru alte culturi și abilitatea de a vorbi mai multe limbi străine (franceză, spaniolă, italiană) i-a atras admirația oamenilor din întreaga lume. În cei trei ani petrecuți la Casa Albă, a călătorit mai mult decât oricare altă Primă Doamnă dinaintea sa. A vizitat Franța, Austria, Marea Britanie, Grecia, Venezuela, Columbia, India, Pakistan, Afganistan, Italia, Mexic, Maroc, Italia, Turcia și Franța.

În anul 1961, înaintea primei vizite în străinătate a Primei Doamne, ea și creatorul de modă Oleg Cassini, care a asigurat ţinutele ei pe peroiada mandatului, au stăruit mult timp pentru pregătirea garderobei cu care ea avea să se prezinte alături de preşedintele SUA.

”Vreau să fiu femeia cel mai bine îmbrăcată din lume, fără să par femeia cel mai bine îmbrăcată din lume”, a spus atunci Jacqueline.

După ce apariţia Primei Doamne a făcut furori, la întoarcerea în SUA, preşedintele Kennedy a afirmat: ”Eu sunt bărbatul care a însoțit-o pe Jacqueline Kennedy la Paris”.

Atunci când se simțea ignorată de soţul său, Jackie nu îi răspundea la telefon sau dispărea câteva zile fără să anunţe pe nimeni.

Spre exmplu, în 1962, la scurt timp după ce Marilyn Monroe i-a cântat celebrul „Happy Birthday, Mr. President“ lui JFK, Prima Doamnă şi-a luat o vacanţă prelungită pe care a petrecut-o în compania lui Gianni Agneli, boss-ul comapniei Fiat. În acelaşi an, Jackie a avut o scurtă aventură cu Andre Malraux, un „bărbat de vis“, ministrul Culturii din Franţa. Dar toate aceste trădări nu au contat pentru Jack, care avea, la rândul lui, aventuri deloc discrete cu actriţe celebre.

Pe 7 august 1963, Jackie Kennedy a dat naștere celui de-al treilea copil, Patrick. Bebelușul era însă bolnav și a murit două zile mai târziu.

Noiembrie 1963

Într-o excursie cu soțul ei și prima ei apariție în public după moartea lui Patrick, Jacqueline Kennedy se afla în limuzina de lângă el în Dallas, Texas, pe 22 noiembrie 1963, când a fost împușcat. Imaginile ei, frângându-și capul în poală, când fusese dus de urgență la spital, făceau parte din iconografia acelei zile.

Ea a însoțit cadavrul soțului pe Air Force One și a rămas în încăperea din avion unde Lyndon B. Johnson, a depus jurământul ca președinte.

Jacqueline Kennedy a devenit văduvă la vârsta de 34 de ani.

După asasinarea lui JFK

La scurt timp după moartea soțului ei, doamna Kennedy a început să lucreze pentru înființarea Bibliotecii Prezidențiale John F. Kennedy, precum și a unui Muzeu și memorial în amintirea acestuia.

După ce cumnatul ei, Bobby Kennedy a fost asasinat în iunie,1968, Jacqueline Kennedy s-a căsătorit cu magnatul grec Aristotel Onassis pe 22 octombrie al aceluiași an – mulți cred că astfel a încercat să ofere copiilor ei o umbrelă de protecție. Dar mulți dintre cei care au admirat-o atât de mult în urma asasinării, s-au simţit trădați de căsătoria ei, astfel Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis devenind un subiect constant de tabloide și o țintă constantă pentru paparazzi.

Aristotel Onassis a murit în 1975, iar Jackie a devenit văduvă a doua oară.

Odată ce copiii ei au crescut, Jacqueline s-a decis să înceapă o carieră nouă. A devenit editor de carte și a lucrat în acest domeniu până la moartea sa,acum 27 de ani pe 19 mai 1994, la vârsta de 64 de ani, la New York.

Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis a fost înmormântată alături de primul ei soț în Cimitrul Național Arlington.

Fiul ei, John F. Kennedy, jr., a fost ucis într-un accident aviatic în iulie 1999.

Cea care spunea „Vreau să-mi trăiesc viața, nu să o înregistrez”, cea mai iubită Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii a rămas în memoria poporului, dar şi a lumii întregi, în primul rând prin erudiţie, rafinament şi tragismul viaţii sale, poate un preţ mult prea mare ca povestea sa să nu se spună mai departe…

Mai elegantă ca o prinţesă, fără snobism şi de o simplitate conjugată cu perfecţiunea unei firi elitiste, imaginea lui Jacqueline Kennedy rămâne reperul celor afirmate de ea ca un presentiment sau ca o simplă şi reală constatare: „Chiar dacă oamenii pot fi bine cunoscuți, ei țin în inimile lor emoțiile unei persoane simple pentru momentele care sunt cele mai importante dintre cele pe care le cunoaștem pe pământ: naștere, căsătorie și moarte”.

O carte scrisă de Jacqueline Kennedy se număra între efectele ei; ea a lăsat instrucțiunile să nu fie publicată timp de 100 de ani.

Epilog: „Există multe moduri mici de a mări lumea copilului tău. Dragostea de cărți este cea mai bună dintre toate”. Jacqueline Kennedy

Anca Bica Bălălău

Sursa: http://www.jfklibrary.org/