[FOTO] La 21 septembrie se împlinesc 90 de ani de la fabricarea la Reşiţa a locomotivei 230.132. Un exemplar din această serie urmează să se reîntoarcă în urbe din depoul Ploieşti

La data de 21 septembrie 1932, locomotiva cap de serie 2C-h2 – 230.132 ieșea de pe portile Fabricii de Locomotive din Reșița pentru a efectua parcursul de probă. Recepționarea de către Căile Ferate Române s-a făcut la 14 noiembrie 1932, fiind livrată către Depoul Brașov.

Articol editat de Gerhard Chwoika, 20 septembrie 2022, 18:51 / actualizat: 20 septembrie 2022, 20:18

Această serie a avut la bază proiectele locomotivei germane P8, față de care proiectanții Uzinelor de Fier și Domeniilor din Reșița și ai Uzinei „Nicolae Malaxa” din București au făcut modificări constructive și funcționale, determinate de condițiile de serviciu specifice liniilor ferate române. Una dintre modificări a fost adaptarea folosirii păcurii într-o combustie mixtă, cu cărbuni. Pentru arderea mixtă s-a modificat bolta focarului, montându-se pe cazanul vertical un arzător de păcură acționat cu aburi. Tot în același scop, pe tender s-a montat un rezervor de păcură încălzit cu aburi, pentru a asigura fluiditatea păcurii în vederea unei scurgeri mai ușoare.

Principalele soluții constructive

Cazanul de formă normală, în construcție nituită, cu cutia de foc din cupru. Cazanul vertical era îngustat la partea inferioară, fiind montat între lonjeroanele șasiului. Grătarul: cu un sertar mobil pentru curățirea mai ușoară de zgură. Alimentarea cu apă a cazanului: cu injector vertical acționat cu aburi proaspeți și un injector orizontal folosind aburi de emisie. Unele locomotive au fost cu pompe de alimentare și preîncălzitor de apă în locul injectorului cu aburi de emisie. Regulatorul de aburi: cu supapă. Supapele de siguranță ale cazanului: cu arc interior, montate pe cazanul vertical. Izolarea termică a cazanului: cu vată de sticlă. Supraîncălzitorul: cu colector de aburi în construcție turnată din două bucăți. Șasiul: cu lonjeroane din tablă groasă. Osiile: primele două osii erau libere, montate într-un boghiu, iar următoarele trei erau cuplate. Suspensia: cu balansiere. Distribuția interioară: cu sertare cilindrice, cu excepția a 19 locomotive începând cu nr. 230.501, dotate cu distribuție Lentz cu supape. Distribuție exterioară: de tipul Walschaert. Frâna: automată, tip Westinghouse la primele locomotive fabricate și tip Knorr la ultimele. Ungerea: cu două pompe de ulei, una pentru cilindri, cealaltă pentru cuzineții osiilor. Iluminatul: electric cu turbogenerator. Nisiparul: acționat cu aer comprimat. Locomotiva mai era înzestrată cu un separator de apă în domul de aburi, epurator de apă în domul de alimentare, supape speciale pentru purjarea cazanului, egalizator de presiune și supape de siguranță la cilindri, pirometru pentru măsurarea temperaturii aburilor supraîncălziți, instalație pentru încălzirea cu aburi a trenurilor, parascântei, apărător de vite și curățitor de linie.

Modificări constructive, invenții și inovații efectuate la Locomotiva 230.132.

La reparația de la Atelierele Grivița din 18 mai 1943 s-au montat în cabină scaune pentru mecanic și fochist; s-au consolidat plăcile boghiului. La reparația de la Atelierele Grivița din 4 septembrie 1945 s-a modificat marchiza locomotivei și s-a montat paravan de scânduri contra curentului. Tot la Atelierele Grivița, la 9 august 1949 s-au montat grătare basculante la cutia de foc, tăblițe cu numele depoului de domiciliu și reparații, iar ca inovație s-a realizat o boltă de cărămidă în cutia de foc (inovație a lui Constantin Frățilă – Ploiești). La reparația de la Atelierele Grivița din 10 august 1953 s-a montat frâna directă la locomotivă, s-a modificat cabina cu paravan din tablă contra curentului. La reparația de la Atelierele Grivița din 9 aprilie 1960 s-a montat pompa de aer modernă tip „Duplex”, manșoane cu garnituri metalice la tije și contra tije piston, inovație ing. Comănescu. Din construcție, tenderul locomotivei a avut o capacitate de 21,5 tone apă, 4 tone păcură și 4,2 tone cărbune. La reparația din 27-28 ianuarie 1971, efectuată în Depoul Ploiești la tenderul 230.530 (ultimul tender al Locomotivei) s-a mărit capacitatea cutiei pentru cărbuni la 4,5 tone.

Istoricul feroviar al locomotivei 230.132

21 septembrie 1932 – primul parcurs de probă, linia Reșița – Bocșa Montană, 14 noiembrie 1932 – recepționarea oficială a locomotivei de către C.F.R, 14 noiembrie 1932 – livrată către Depoul Brașov, 26 martie 1940 – transferată la Depoul Teiuș 10 septembrie, 1940 – repartizată Depoului Cluj. 1 decembrie 1940 – în urma Tratatului Ribbentrop – Molotov, locomotiva este evacuată de la Cluj, la Depoul Brașov. 1 februarie 1946 – reparată la Atelierele Grivița București, fiind repartizată apoi la Depoul Ploiești. 19 aprilie 1947 – repartizată la Depoul Bârlad. 10 august 1947 – transferată la Depoul Iași. 1 martie 1952 – transferată la Depoul Galați. 18 iunie 1966 – transferată la Bacău. 22 mai 1968 – transferată la Depoul Ploiești. La data de 13 noiembrie a fost retrasă din serviciu la Depoul Ploiești. Ultimul tren remorcat a fost 3336 Târgoviște – Ploiesti Sud, fiind condus de mecanicul Cosac Gheorghe și fochistul Ifrim Gheorghe.

Din construcție și până la retragerea din serviciu a parcurs 1.706.044 km (la aceștia se vor adăuga km necunoscuți, parcurși în perioada 1 noiembrie 1940 – 31 mai 1941 și 1 februarie – 30 iunie 1945). Pe parcursul activității sale s-au efectuat un număr de 23 reparații programate în atelierele reparatoare sau în depouri. Între 5 iulie și 12 octombrie 1962 i s-au efectuat reparații capitale în Atelierele Grivița București. Pentru acest tip de locomotivă s-au executat în anul 1932, pentru prima dată la noi in țară, un tender complet sudat (231.091). Prețul de execuție al locomotivei 230.132 a fost de 6.975.000 lei.

În anul în care Reșița aniversează 150 de ani de la fabricarea primei Locomotive cu Abur de pe teritoriul actual al României, societatea civilă a făcut demersuri către Ministerul Transporturilor și Primăria Municipiului Reșița pentru aducerea acasă a locomotivelor seria 230.132 și 150.282.

Primăria Reșița, prin edilul Ioan Popa a făcut demersuri către Centrul Național de Instruire Feroviară – CENAFER pentru ca aceste două locomotive, clasate Tezaur National să se întoarcă acasă. Astfel, la data de 28 aprilie 2022, Consiliul Local Reșița a aprobat proiectul de hotărâre privind transferul acestora. În luna iulie între Primăria Reșița și CENAFER s-a semnat contractul privind aducerea acas[ a celor două locomotive. În luna august s-a făcut o nouă expertiză asupra celor două locomotive, necesară pentru firma care le va asigura.

Sursa: Bogdan Andrei Mihele