De 135 de ori, Eminescu!

Despre Mihai Eminescu, patriarhul limbii și literaturii române, ridicat la ceruri cu o sută de ani înainte de Revoluția din 1989, se cuvine a vorbi cu simplitatea firească a gestului prin care îi aprindem o lumânare și-i dăm spre pomenire o cană cu apă, așezate peste un ștergar alb cusut cu margini tricolore. Un ștergar, peste care, din flacăra lumânării să curgă lumina în ostoirea apei, pentru a binecuvânta rugăciunea unui întreg popor care-și mărturisește veșnicia în rostirea simplă a numelui celui ce-a binecuvântat poezia cu geniul său.

Articol editat de Anca Bălălău, 15 iunie 2024, 10:39

Mihai Eminescu a văzut lumina zilei pe 15 ianuarie 1850 și a plecat în veșnicie la vârsta de 39 de ani, pe 15 iunie 1889, în condiţii dubioase şi interpretate diferit, la ora 3 dimineața, în Casa de Sănătate a doctorului Şuţu. A fost înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu, iar sicriul a fost dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
Tăcerea sa de 135 de ani, se adăpostește în pântecul slovei sale, data nouă spre moștenire, asemeni unui giulgiu ce-l purtăm pe umerii conștiinței de-a fi români.

Cu Mihai Eminescu – „omul deplin al culturii românești” -se naște literatura poetică română sub auspiciile geniului lui și forma limbii naționale, care și-a găsit în poet cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, și va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești.
Miron Cristea, primul Patriarh al României plecat din scaunul episcopal de la Caransebeș, a realizat prima lucrare academică dedicată marelui poet Mihai Eminescu, în anul 1895, pe atunci fiind Elie Cristea, un tânăr doctorand care absolvea studiile de filosofie şi filologie modernă la Budapesta cu o teză intitulată: „Eminescu, viaţa şi opera. Studiu asupra unor creaţii mai noi din literatura română“. În cuprinsul ei a fost numit pentru prima dată „Luceafărul Poeziei Româneşti“.

Un manifest al unui ierarh cărturar pentru recunoaşterea de către istoria culturii şi a literaturii române a meritelor celui dintâi Patriarh ca eminescolog avant la lettre… Viaţa lui Eminescu nu este prezentată encomiastic, ci realist. Obiectiv. Nu sunt trecute cu vederea episoadele mai puţin fericite ale poetului. Dar sunt prezentate decent, fără a-i găsi justificări inutile. Specific metodei de lucru a autorului acestei teze este prezentarea unor versuri scrise de Eminescu alături de anumite detalii biografice. Este prima teză de doctorat asupra lui Eminescu din întreaga literatură. Şi una izbutită, unde afirmă despre Eminescu că „a filtrat şi a scos din limba română esenţa ei de frumuseţe, divinul, inefabilul. Nimeni n-a conjugat, aşa cum a făcut-o el, cuvântul cu gândul şi cu simţirea, făcându-le să respire simfonic şi să fie în acelaşi timp muzică şi înţelepciune. Eminescu ne-a învăţat ce poate limba română şi ce putem fi noi prin «limba noastră».

Se spune adesea că toată lumea ar vrea opera lui Eminescu, dar nu și viața lui…
Poetul Nichita Stănescu afirma că Eminescu este ,,fondatorul limbii literare și noi toți de la el ne tragem’’, după opinia sa, Eminescu, a fost un un mare artist,care a făcut ca ’’arta să nască în toți’’.

’’De fapt, Eminescu, el de ce este cel mai iubit și cel mai drag și iată că nu trece o zi într-un fel sau altul să nu-i amintim numele. Pentru că el ne-a ajutat pe toți să ajungem la o înțelegere a ’’Luceafărului’’, la înțelegerea tragică, dar olimpiană a acelui ,’’Nu credeam să învăț a muri vreodată’’susținea Nichita.
Eminescu nu trebuie să îţi placă, pe Eminescu nu trebuie să îl iubeşti, el nu este acel cineva de care să vorbeşti sau pe care să îl citeşti… pe Eminescu îl trăieşti, îl simţi, îl laşi şi îl găseşti în acelaşi orizont dinspre care răsare, peste omenire, Binecuvântarea Divinităţii asupra asprelor şi trecătoarelor destine ale oamenilor, care se pot adăposti în scurta lor trecere pământeană la Lumina unui Luceafăr ce coboară blând prin vers în muzica vieţii.

Epilog:„Ca să-ţi dai seama de nivelul culturii generale al unei naţii, trebuie să vezi ce idoli are” – Mihai Eminescu