Tot ce iubești probabil se va pierde, dar în final, iubirea se va întoarce într-un alt mod. O aducere aminte, o lumânare aprinsă, un gând în memoria celui care a fost scriitorul, jurnalistul, epigramistul și prietenul, Mircea Cavadia.
Dacă încerc să-l zugrăvesc aici, e pentru că nu vreau să-l uit. E lucru trist să uiţi un prieten. Nu oricine a avut un prieten.
Gertrude și Mircea Cavadia au fost un cuplu frumos care au adoptat întotdeauna un aer protector pentru cei care le-au călcat pragul casei.
Cu un simț al umorului absolut autentic, un intelectual rasat care ne-a împărtășit din sufletul său cu altruism câte o lecție de viață, Mircea Cavadia a adăugat aristocrația sa patriotismului local, susținând cu patimă prin litera verbului său cetatea Banatului de Munte care, l-a pus voievod peste cuvânt. Cu un umor, pe care trebuia să i-l cucerești pentru a te adăposti în confidențialitatea lui, știa să te adune de pe “câmpul de luptă” al rătăcirilor mediocre și să te încoroneze cetățean de onoare al inimii sale.
S-a născut la 6 octombrie 1950, în localitatea Voineasa, judeţul Vâlcea. A urmat studiile liceale la Bacău, iar apoi pe cele ale Facultăţii de Drept din Bucureşti pe care le-a finalizat în 1979, intrând de tânăr în lumea literară sub îndrumarea lui Fănuş Neagu. A locuit la Brăila până în 1989 după care s-a mutat cu familia la Reşiţa.
Mircea Cavadia a publicat proză în mai toate publicaţiile literare din ţară şi a obţinut peste 100 de premii la diversele festivaluri şi concursuri de literatură.
În ultimii 20 de ani a tipărit 11 cărţi de proză şi teatru, majoritatea fiind recompensate cu premii naţionale. Uniunea Scriitorilor din România i-a oferit premiul de dramaturgie în 2001 pentru volumul de teatru “Pământ de flori, trilogia tranziţiei”.
Între anii 1993-2002, i-a fost montate pe scena Teatrului G.A. Petculescu din Reşiţa, trei piese de teatru şi i s-a jucat o a patra piesă în Serbia. În 2009, criticul Ionel Bota, a tipărit la editura “Marineasa” din Timişoara, volumul de eseuri critice, “Proza lui Mircea Cavadia”, în care a analizat cinci cărţi. Volumele de proză scurtă, „Vulpea” şi „Şarpele gol” şi romanele „Alinierea planetelor”, „Privighetoarea arsă” şi „Gaura de vierme”.
Ultimul volum al său publicat, “Peștele Nopții” a fost lansat din dorința de a pune față în față două generații de jurnaliști.
Mircea Cavadia înseamnă astăzi filosofia complexității umane, prozator, jurnalist, dramaturg, o trinitate conturată din seva rădăcinilor familiei sale, baza boemiei sale, vitalitatea altruismului său.
Prozatorul, dramaturgul și ziaristul Mircea Cavadia, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România scria cu harul inimii și te privea cu ochii aceia jucăuși și snobi, totodată, de parcă de fiecare dată era surprins că există. Așa a și plecat, acum 8 ani, de data aceasta surprinderea a fost pentru toți cei ce l-au cunoscut, iubit, înteles, criticat, citit, adorat.
