În prima zi de vineri din octombrie celebrăm ziua mondială a zâmbetului.
În 1963, americanul Harvey Ball a desenat celebra faţă zâmbitoare de culoare galbenă.
În decursul anilor, simbolul a devenit cel mai uşor de recunoscut pe planetă pentru stările de bună voinţă şi voie bună. Preocupat de folosirea în exces a imaginii, Harvey Ball a lansat ideea unei zile speciale a zâmbetului. Sărbătoarea a fost instituită abia în 1999, potrivit www.worldsmileday.com.
Deşi pentru mulţi, zâmbetul este un simbol al plăcerii, sociabilităţii, fericirii sau amuzamentului, totuşi nu orice fel de zâmbet ar trebui să fie astfel interpretat. De pildă, neurologul francez Guillaume Duchenne (1806-1875) a descoperit că zâmbetul autentic angajează atât muşchii aflaţi în zona gurii, cât şi pe cei din zona ochilor. Zâmbetul doar ”din buze” este, aşadar, doar un surâs prefăcuţ ce poate semnaliza în cel mai bun caz politeţe sau intenţii nu tocmai prietenoase.
Cercetarea lui Duchenne avea să fie confirmată de psihiatrii celebri precum Hervey Cleckley sau Robert Hare, care au delimitat concret zâmbetul sincer de cel ”superficial”, arătând că acesta din urmă este deseori folosit de persoanele obişnuite să-i manipuleze pe cei din jur.
Se spune că dacă ai o zi proastă, un zâmbet poate aduce soarele pe strada ta, aşa că măcar de Ziua mondială a zâmbetului să nu ne zgârcim la acest capitol. Cine ştie cui îi vei face o bucurie, te costă doar un surâs…
