Pe 27 decembrie, în cea de a doua zi de Crăciun, creștenii îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan. Numele Sfântului Ștefan înseamnă ”cununa lui Dumnezeu”, iar în fiecare an, pe 27 decembrie, credincioșii ortodocși respectă cu strictețe mai multe tradiții și obiceiuri.
Mai exact, se pare că în ziua de 27 decembrie, se crede că nu sunt recomandate drumețiile montane și deplasările în zone izolate. Deși tradiția spune că sfântul ne protejează, călătoriile ”hai-hui” ar fi o sfidare la adresa sa.
Totodată, având în vedere că este o zi de sărbătoare, nu se face curățenie în casă și nu se spală haine.
Și certurile sunt interzise, indiferent de cine are dreptate. Iar o altă superstiție zice că persoanele care nu s-au împăcat în Ajunul Crăciunului cu cei cu care au avut probleme tot anul, mai au o șansă de Sfântul Ștefan. Reconcilierele sunt mai puternice și mai durabile dacă se fac în această zi.
De asemenea, tradiția mai vorbește și despre icoana care-l înfăţişază pe mucenicul martir: creştinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi.
Totodată, se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart şi persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan.
În unele zone ale țării, tradițiile diferă. În Muntenia, de Sfântul Ștefan se prepară Pâinicile lui Ştefan. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde. Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan, se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart copiilor săraci, scrie click.ro.
De asemenea, de Sfântul Ştefan, se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă.
