Sfântul Gheorghe, tradiții și superstiții

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai venerați sfinți din calendarul ortodox, sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie. Peste un milion de români poartă numele Sfântului Mucenic Gheorghe.

Potrivit Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, citată de Agerpres, este vorba despre 684.178 de bărbaţi şi 373.200 femei.

Cel mai des întâlnite prenume masculine sunt Gheorghe – 424.268 de persoane, George – 158.802, Georgian – 29.020, Gheorghiţă – 21.750, Georgel – 12.490, Gigi – 8.798, Gigel – 5.958, Georgică – 5.259, Gică – 4.909 şi Ghiţă – 4.203.

Dintre femei, cele mai multe poartă numele Georgiana – 154.632, Georgeta – 118.103, Gheorghiţa – 25.485, Gina – 21.288, Gherghina – 15.496, Geta – 14.604, Giorgiana – 10.335, Gica – 5.998, Ghiorghiţa – 1.640, Georgica – 1.511 şi Gicuţa – 864 de persoane.

Credinţe şi superstiţii în ziua de Sfântul Gheorghe

Articol editat de Valentina Adam, 23 aprilie 2023, 09:25 / actualizat: 24 aprilie 2023, 10:13

Potrivit Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, citată de Agerpres, este vorba despre 684.178 de bărbaţi şi 373.200 femei.

Cel mai des întâlnite prenume masculine sunt Gheorghe – 424.268 de persoane, George – 158.802, Georgian – 29.020, Gheorghiţă – 21.750, Georgel – 12.490, Gigi – 8.798, Gigel – 5.958, Georgică – 5.259, Gică – 4.909 şi Ghiţă – 4.203.

Dintre femei, cele mai multe poartă numele Georgiana – 154.632, Georgeta – 118.103, Gheorghiţa – 25.485, Gina – 21.288, Gherghina – 15.496, Geta – 14.604, Giorgiana – 10.335, Gica – 5.998, Ghiorghiţa – 1.640, Georgica – 1.511 şi Gicuţa – 864 de persoane.

Credinţe şi superstiţii în ziua de Sfântul Gheorghe

În tradiția populară Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de Sân-George. Este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.

În spiritualitatea populară, între Sân-George și Sâmedru (Sfântul Dumitru) exista o înțelegere cosmică. Se spune că atunci când broaștele cântă pentru prima oară, Sân-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viață.

În dimineața zilei de Sân-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așează la stâlpii porților sși ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele și semanăturile erau protejate de forțele malefice.

Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse și în hrana animalelor, în credința că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că își pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofa plină cu apă.

Exista și obiceiul ca în dimineața zilei de 23 aprilie, fetele să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior va călca peste ele. Dacaă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronitțele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli.

Tot în dimineatța zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furiș în pădure pentru a culege mătrăgună și naăvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streașină, în credința că ele le vor aduce pețitori bogați.

Flăcăii căutau în dimineața zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasă ce putea să sfarame lacătele. În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă cu o cofa cu apă neîncepută. Vasul era ascuns într-un loc doar de el știut. La răsăritul soarelui fiecare privea în cofa cu apă. Dacă în vas se afla un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fata iubită. Dimpotrivă, dacă în apă se afla o floare uscată, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.

Femeile căsătorite mergeau în pădure și culegeau plante doar de ele știute (mulgatoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credința că vacile vor da mult lapte și de bună calitate.

Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi deoarece se credea că acel care încalcă interdicția, avea să fie somnoros întregul an.

Urzicatul era un alt obicei practicat de Sân-George. Exista convingerea că prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși de-a lungul întregii veri care urma să înceapă.

Dintre toate obiceiurile enumerate, în comunitățile sătești contemporane se mai păstrează doar obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri verzi.

sursa: doxologia.ro