Anul 2016 va avea o secundă în plus. Sau, altfel spuş de Revelion 2017 vom păşi în noul an cu o secundă mai târziu decât ar trebui. Şi asta pentru a fi în pas cu timpul universal definit de ceasurile atomice şi ritmul de rotaţie al Pământului. Regula este aplicată în lumea întreagă, pentru a ţine pasul cu schimbările survenite în viteza de rotaţie a planetei noastre.
Ţările care utilizează Timpul Universal Coordonat (UTC) vor adăuga o secundă intercalată de Revelion 2017, numită şi secundă bisectă, în timpul numărătorii inverse din noaptea dintre ani, ceea ce va face ca ultimul minut din 2016 să aibă 61 de secunde, anunţă AFP. În cazul altor state, ora va fi determinată după fusul orar raportat la UTC.
Saltul de o secundă se introduce în UTC la sfârşitul lunilor decembrie sau iunie, după analizarea cu cea mai mare precizie a neregularităţilor vitezei de rotaţie a Pamântului. Ceasurile atomice nu îşi modifică ritmul de funcţionare, fiind capabile să menţină timpul perfect pentru 300 de milioane de ani, fără să se abată cu o secundă.
“Această extra-secundă, sau secundă bisectă, dă posibilitatea alinierii timpului astronomic, care este neregulat şi e calculat în funcţie de viteza de rotaţie a Pământului, la UTC, care este extrem de stabil şi a fost determinat de ceasurile atomice începând din 1967”, potrivit unui comunicat al Observatorului din Pariş clădire ce găzduieşte Serviciul internaţional de monitorizare a rotaţiei terestre şi a sistemelor de referinţă (IERS), responsabil de sincronizarea orei.
„Secvenţa datelor markerilor secundei UTC vor fi: 31 decembrie 2016 — 23:59:59, 23:59:60, 1 ianuarie — 00:00:00”, se arată pe site-ul IERS.
Această ajustare este necesară deoarece viteza de rotaţie a Pământului nu este constantă — uneori aceasta este mai accelerată, alteori mai lentă, însă per total manifestă o încetinire cu aproximativ două miimi de secundă în fiecare zi — din cauza unor factori printre care se numără efectul forţelor gravitaţionale exercitate de Lună şi Soare, ceea ce prelungeşte în mod imperceptibil zilele pământenilor. Ca urmare, timpul astronomic — durata unei zile pe Pământ — se desincronizează treptat în raport cu timpul atomic — măsurat de aproape 400 de ceasuri atomice amplasate în mai multe locuri pe glob, după cum mai arată sursa citată.
Acest fenomen ne obligă să readaptăm ceasurile. În medie, la fiecare 18 luni, trebuie să „întârziem timpul” cu o secundă pentru a „aştepta” natura. Acest lucru a fost făcut deja de 26 de ori, din 1972.
Aparenţ adăugarea unei secunde va fi insesizabilă, însă sistemele de înaltă precizie, cum ar fi sistemele de navigaţie prin satelit sau marile reţele informatice, trebuie sa efectueze o recalibrare pentru a evita un decalaj potenţial catastrofal. Este de altfel motivul pentru care nu se programează nicio lansare de rachetă într-o astfel de zi, un decalaj chiar şi atât de mic putând da peste cap toate calculele.
Dacă această corecţie nu ar fi realizată din când în când, atunci ziua şi noaptea vor ajunge să fie „inversate” (din punct de vedere orar) peste 6.000 de ani.
